Intr-o dimineata de gerar ma trezesc zambind.Asta pentru ca
dintr-o alta camera se aud note de pian.Cat de bine e!Temperatura camerei nu ma
deranjeaza si ma bucur ascultand pe cineva cantand.Privesc pe geam, imi ascund
zambetul, ochii se umezesc si soptesc : ,,Abia acum ti-ai amintit sa
reapari, zapada draga?” Ninge atat de
linistit si in casa e atat de cald.In interior se declanseaza o durere atat de
intensa dar atat de buna, o durere catre eliberare.Inima simte asta.Se bucura
caci de cand a reinceput sa bata, numai un astfel de moment o tempereaza iar
durerea dispare treptat si vindeca orice cicatrice intr-un mod atat de
delicat.Asta e tot ce mi-am dorit : sa fiu martora primei ninsori si sa
fiu imbratisata de o caldura incredibila, atat de patrunzatoare.E ca atunci
cand ma imbratisezi.Este idem momentului cand stai intins iar eu, de undeva, te
privesc rabdatoare sa te trezesti.Este la fel ca atunci cand ti-as spune ca te
iubesc.Esti prima mea ninsoare din suflet care-mi incoroneaza calitatile si-mi
topeste defectele.
Cu tine as vrea sa fie iarna mereu iar zapada
sa-mi improspateze in fiecare zi gandurile mele incurcate cu unul pozitiv..asa
cum faci tu..
Si ce daca trece timpul ? Oriunde as
merge,orice as avea, as vrea sa fie iarna mereu..o iarna ca prima ninsoare..
Zapada, desi rece, trezeste mereu cele mai calde emotii si sentimente.
RăspundețiȘtergereDa,asa este. :d
RăspundețiȘtergere