Iti voi scrie aici cateva cuvinte pe care am dorit din tot sufletul sa am taria sa ti le spun verde-n fata.Te-as ruga sa imi dai drumul la mana, sa ma lasi sa plec cat pot eu de departe astfel incat sa pot uita aceasta ura ucigatoare pe care o am fata de tine.Mi-ar placea sa ai rabdare sa ma asculti si sa nu te mai pripesti in stilul cu care m-ai obisnuit de atata timp de a ma pedepsi.Mi-as dori sa nu mai domini prin proasta ta dispozitie permanenta si prin violenta necrutatoare.
Dar stiu ca nu vei face niciun lucru pe care mi l-as dori sau pe care te-am rugat.Si asta fiindca am ajuns sa iti anticipez nu numai faptele si gesturile, dar si gandurile.Iar acestea din urma au cea mai mare influenta si sunt cele mai profunde ascunzisuri ale interiorului tau care mocneste la fiecare lucru banal, acesta infatisandu-se drept nenorocire in fata ta.
Stiu ca ma vei urmari toata viata si ca nu voi face vreun pas inainte fara acordul sau supravegherea ta.Apreciez grija ta parinteasca insa da-mi voie sa-ti spun ca ma sufoci cu aceasta protectie.Eu nu voi stii niciodata ce este viata sau voi descoperi o mica parte a ei si,bineinteles, sub supravegherea ta.Nu voi avea parte de prieteni adevarati sau pur si simplu un anturaj caci va exista mereu un moment in care toleranta celorlalti nu va mai avea de ce sa se agate.Argumentele sau explicatiile mele vor fi tot mai greu de inteles pana cand le voi cere celorlalti sa-mi accepte absurdul vietii mele.Nu voi mai simti iubirea adevarata care pentru mine semnifica echilibrul vietii.Nu voi mai visa.Un vis implinit pentru mine inseamna un miracol.Nu voi mai putea multe lucruri SA AM.Si asta in mare parte din cauza ta.Tu esti principalul responsabil care imi jongleaza cursul vietii precum pionii de pe tabla de sah.Imi patezi sufletul prin vorbe grele si fapte dureroase.Imi ceri mereu sa-ti inteleg sacrificiile insa ma intreb de cate ori te-ai strofocat sa ma intelegi.De ce imi doresc un lucru,de ce nu imi doresc un lucru.Nu ma cunosti.Nu stii nimic despre mine.Nu ai stiut cum sa te apropii sufleteste si mi-ai transformat viata intr-o boala psihica incurabila.Nu pot fi fericita si nu ma pot bucura de lucrurile marunte ale vietii.Nu am incredere in mine si nici forta necesara pentru a porni pe un drum nou singura.M-am complacut in stilul tau barbar care,uneori, il toleram cu usurinta.Ma afecteaza prea tare ce faci.Nu am nevoie de nici un sfat de-al tau.Ma debusolezi cu orice idee care ma atingi.Lasa-ma in pace pentru totdeauna,pentru tot restul vietii mele..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu