Singura din nou..

Iata-ma din nou in camera mea albastra dupa atata timp.M-am intors dintr-o calatorie atat de lunga,plutitoare,lipsita de griji, calatorie in care am ras, am impartasit atat de multe sentimente, am daruit ce aveam mai frumos in suflet si dorea sa iasa.Mi-am facut atatea planuri, si ele atat de frumoase.. Cineva care nu credea in nimic mi-a spus sa nu-mi mai fac planuri dar nu l-am ascultat.Cineva totusi m-a sustinut in tot ceea ce am facut, m-a ascultat in fiecare clipa, m-a ajutat de multe ori, a fost foarte bun cu mine iar eu nu am stiut cum altfel sa-l rasplatesc decat...ajungand sa-l iubesc.Acel cineva a devenit TOTUL pentru mine si simteam ca suntem UNUL...asa cum imi spusese si el odata...

A calatorit si el cu mine ceva timp apoi...ceva s-a intamplat si ne-am intors acasa,fiecare la casa lui,la familia lui ca si cum nu am fost plecati.Urasc cel mai mult cand ajung mai devreme acasa iar calatoria nu dureaza cat as fi vrut.In prima seara,ajunsa acasa, nu am vrut deloc sa deschid bagajul.N-am avut curaj.Am recunoscut in sinea mea ca sunt o lasa.A doua seara,facand ordine in dulap, ma impiedicam tot timpul de el.M-am uitat lung la el.Ii studiam forma si culoarea.Niciodata nu mi-au parut mai clare detaliile ca acum.M-am aplecat, am trantit mainile, am oftat si mi-am spus: ,,Trebuie sa-l deschid!" Dar hey! Eram obisnuita ca in calatorie..despachetam si impachetam mereu cate ceva cu cineva in fiecare seara.Si nu numai!

Dar acum sunt doar eu.Casa e goala.In camera e liniste si patrund intr-o adanca meditatie.Il deschid si ma imbratiseaza un parfum plin de dor.Cineva imi spunea ca sunt exagerat de sentimentala.. Si imi place sa fiu asa.Imi place sa-mi exprim iubirea fata de cineva.Dar lui?
Despachetez cateva lucruri impachetate de cineva si gasesc cateva haine inghesuite si nearanjate.Pareau puse in graba.Si asa a si fost.Cineva a facut asta.Cum spuneam...am ajuns prea devreme acasa.Printre lucruri am gasit un porcusor de plus, un album cu poze exceptionale, un plic vechi,visiniu cu bani, niste dulciuri, un tricou galben si..o scrisoare.Era scrisa de cineva,nu de mine.
Am lasat toate si m-am apucat sa citesc scrisoarea.Suna cam asa: ,,Suntem destul de diferiti, nici nu ma intelegi cand vorbim, te porti ca un copil.Stam in orase diferite, am invatat lucruri diferite, avem familii si situatii diferite.Cu toate astea, ne-am apropiat.Dar daca tu crezi ca apropierea asta e de ajuns sa te iubesc, te inseli teribil." iar in coltul din dreapta jos scria: ,,O sa imi lipsesti insa..nu vreau sa fiu o tristete pentru tine." Citind toate acestea am aruncat foaia in hol, am trantit porcusorul intr-o ladita din bambus, am imprastiat pozele pe parchet iar privirea am atintit-o catre panoul ravasit. ,,La naiba! Chiar sunt niste poze reusite!" S-atunci mi-am dat seama cat de singura sunt si ca nu am plecat nicaieri cu cineva din casa aia.Plicul l-am pus pe noptiera.Nu mai vroiam sa-l ating.Nici macar nu stiam ce sa fac cu el.M-am imbracat cu tricoul galben care imi venea destul de lung si am iesit din camera intoxicandu-ma cu stratul gros de praf din camera de zi.

,,E cineva?" Plansa am spus: ,,Am stat atata timp in pat si..te-am asteptat..jumatate pentru jumatate..o jumatate atat de goala.Acum vad cat de greu e, poate foarte rau.Dar...asta..nu e iubire!"
Macar cineva sa fi raspuns.Dar nu a facut-o.Cineva nu era aici.Ecoul plansului meu se propaga..si repet la nesfarsit in genunchi, cu capul plecat privindu-mi mainile si din cand in cand spre usa: ,,Eu iubesc pe cineva dar cineva..nu ma iubeste..:( "