Poate cerul m-a mintit cu zilele sale senine si relativ calde.Chiar si marea-n lung si-n lat e atat de agitata cum n-a mai surprins-o demult sufletu-mi.Nisipul l-am cutreierat, izbita fiind de aerul unui regret sarat.Poate lumea m-a mintit in tot acest timp dar eu oricum nu am ascultat-o decat fugitiv.Chiar si codrii din pamant ce-n alte dati aveam putere asupra lor sa-i rup,sa nu-mi stea in cale,sa pot ajunge la tine acum imi gonesc trupul coagulat cu sange rece.Poate am sperat in zadar si poate astept in van zece biti care inseamna totul pentru mine,inseamna raspunsul tau.
Regret,prieten iubit! Imi pare rau ca am stricat totul.Nu am fost capabila sa te iubesc asa cum stiam eu ca poti iubi pe cineva.Nu am facut tot ce am vrut pentru tine si, la naiba! Imi doream atatea pentru tine! Intoarce-te,priveste-ma si asculta-ma din nou doar daca vrei.Rupe tacerea aceasta care ma omoara cu zilele! Totul imi aminteste de tine.Esti inca aici,stii tu,undeva.Poate nu mai am nicio valoare dar singurul lucru care mi-l doresc este sa nu ma uiti!
Nu sunt indiferenta.Recunosc ca..m-ai iubit cu adevarat!
