Voiam doar sa..

Imi amintesc de mine unde eram acum un an pe o vreme ca aceasta.. innorat in ganduri, frigul patrunzandu-mi pana in maduva oaselor, lumea alergand pe ultima suta de metri prin magazine si sufletu-mi pustiu..

Ce diferit era.Ce sentimente pline de entuziasm amestecate cu melancolia si singuratatea.Imi aminteam cu amar anul ce trecuse si cum voi incepe noul drum singura si cand durerea amintirilor era prea mare, cate o lacrima indraznea sa alunece pe obraz..

Insa asta a fost acum un an.Am lasat trecutul departe si m-am gandit la prezent si viitor.Pentru mine, acest an a fost plin de reusite, de bucurii, de amintiri atat de frumoase, intamplari de neuitat, cuvinte eterne si valoroase, persoane speciale.Daca ar fi sa dau timpul inapoi as incerca sa fac mai multe lucruri si as lupta sa fiu mai buna.Anul a inceput destul de prost insa speranta este arma mea de nadejde in lupta cu credinta binelui.Bunicul meu a plecat Sus si am ramas cu amintirea vorbelor lui, mi-am pierdut increderea in prieteni apropiati insa..am castigat un adevarat prieten pe care nu-l voi uita si simt ca va fi langa mine si in anii urmatori.Am intrat in depresie insa mi-am revenit prin reintalnirea cu prieteni vechi si socializare.Am avut cea mai mare medie la scoala din toti anii de liceu, am luat atestate la limbi straine, am reinceput sa scriu si lucrez deja la un ,,roman’’. Am avut o vara de neuitat.Mi s-a implinit visul de a calatori la..3500 de km de aici.Am gasit acel departe de care aveam nevoie.M-am indragostit, m-am certat, am iubit, am ras in hohote pana dimineata, am prins rasaritul des langa o persoana draga, am plans dar..a meritat.Parintii s-au bucurat sa-mi serbeze majoratul.A fost frumos.Apoi am avut o escapada la capitala unde mi-am facut prieteni si am construit o legatura puternica.Ultimul an de liceu l-am inceput in forta insa nu si cu multa ambitie.Spre sfarsit Dumnezeu a fost la fel de bun cu mine iar dragostea mi-a zambit din nou.

Inchei anul in aceeasi camera, scriind insa nu la aceeasi ora tarzie si in schimb, cu sufletul plin de fericire.

Ceea ce imi doresc pentru anul care vine este sa-mi aleg un domeniu in care sa profesez, sa-mi tin prietenii aproape, sa fiu mai credincioasa (caci niciodata nu voi putea rasplati cum se cuvine bunatatea divina) si multa sanatate.

Iar voua, celor care ,,ma cititi’’ va doresc multa fericire in suflet, iubire si sa nu va pierdeti niciodata speranta !

In Ajun.

A trecut ceva timp de cand am simtit spiritul Craciunului cu adevarat. Inevitabil, aceasta zi m-a ajuns din urma si sunt prinsa in pregatiri. Ma pierd in agitatie uitand esenta zilei ce urmeaza. Luminitele zglobii ce pulseaza fericite imi amintesc de inocenta recitarilor mele de la serbarile de iarna. Nici nu apuc sa pasesc prea indraznet caci la fiecare coltisor al casei ma intampina inimioare rosii,roz, fundite rosii, chipul lui Mos Craciun, tablouri cu oameni de zapada si copilasi aventurandu-se prin jocul nametilor. Si nu uit de cel mai important si drag lucru care imi incanta privirea la fiecare ceas : bradul impodobit de mine, fratele meu si parintii mei.

Imi amintesc de aroma cozonacilor precum si de mirosul imbatator al prajiturii mele preferate : Alba-ca-Zapada. Imi place sa presar nuca de cocos deasupra. E ca si cum ar ninge cu bunatate, fericire, implinire, liniste, iubire..

Astept cu nerabdare momentul sacru in care Domnul Iisus Hristos a luat nastere si intregul univers s-a schimbat. Nasterea inseamna inceput, noutate, evolutie, un pas mai departe, un lucru bun. Sa ne bucuram, oameni buni, de acest moment si sa-l cinstim cum se cuvine. Sa aducem rugaciune lui Dumnezeu de multumire pentru lucrurile care le-am primit pe parcursul acestui an, pentru sansele care ne-au fost oferite, pentru bucuriile si necazurile pe care le-am impartit mai mult sau mai putin cu ceilalti sau singuri si nu in ultimul rand sa multumim pentru persoanele care ne sunt si astazi alaturi si nu au niciun gand sa ne paraseasca.

Din marea aceasta de oameni ii strig pe toti credinciosii, pe toti cei care nu cauta niciun interes la nimeni, pe toti cei care  nu sunt egoisti, avari, orbi la minte, maniaci ai banilor, pe toti cei care sunt binevoitori, saritori, doritori de a respecta timpul sacru, pe toti care simt ca sunt respinsi, care cred ca au ghinion, cei lipsiti de putere, cei care plang de durere, cei care nu se regasesc, cei care nu se simt iubiti veniti cu totii, va rog, de Craciun sa ne intalnim, sa ne unim fortele, sa ne daruim ce avem nevoie : intelegere, bunatate, incredere, afectiune, caldura siguranta, curaj, loialitate.

Fenomenul care ia amploare in fiecare an patrunde ca o avalansa si distruge barierele traditionalismului determinand uitarea, neaprecierea si ignoranta fata de un moment sacru si fata de obiceiurile stravechi.

Daca ne intalnim putem emana o energie pozitiva de nebiruit. Impreuna vom reusi pentru ca.. numai de Craciun cred ca putem sa fim impreuna si cu sufletul.Va doresc Craciun fericit !

Scrisoarea.

Se trezise dintr-un somn adanc cu gandul la el.Camera era luminata de felinarul de langa geam. Luase telefonul, se uita la ceas si se gandea ca e destul de tarziu sa-i scrie un mesaj. Desi el ii spunea ca este exagerat de politicoasa uneori si ca niciodata nu e tarziu pentru ca erau nopti cand stateau pana dimineata. Masura timpului nu exista intre ei, asa ca isi scriau fara ezitare oricand. Totusi, din politetea ei exagerata si dorinta de a nu-l trezi, aprinse veioza, se aseza la birou, isi luase o foaie si un stilou si incepu a scrie :

16 decembrie 2011

Draga T. …

E chiar atat de greu sa te uit ? E chiar atat de greu sa te privesc ca pe un prieten ? Oare.. chiar te iubesc ? Te-am iubit ? Te voi iubi ? Ce inseamna faptul ca ma gandesc la tine mereu ? Sunt atat de sigura ca daca am fi impreuna nu m-ai insela.Dar de ce esti tu acela in care cred ? De ce nu te banuiesc niciodata ca ai putea sa ma ranesti in vreun fel ? E atat de ciudat..tocmai tu, atat de departe..

Am incredere totala in tine si simt ca ma poti invata multe lucruri deosebite.Sunt momente atat de intense cand am nevoie sa te aud, sa te vad.. Desi in ziua respectiva vorbim, imi este dor de tine.Oriunde merg ma gandesc la tine, unde esti, ce faci, daca esti bine..

Si de ce nu ma pot multumi cu ce am acum ? De ce tot la tine revin ? E prea putin sau prea mult ceea ce am acum ? Ai intregi tu totul ? M-ai intregi si pe mine ? Uneori am impresia ca simti exact ce simt si eu..dar sunt foarte rare momentele..

E totul asa ciudat si nu-mi pot explica.Nu e prima data cand mi se intampla cu tine asta.Mi-a placut mult cand mi-ai spus ca iti doresti sa ma vezi fericita chiar daca tu nu ai fi.Ma lasi libera, ma lasi sa fiu fericita unde vreau si asta imi da dovada ca tu ma iubesti si nu esti egoist.

Imi pare rau ca ti-am gresit si am calcat stramb.Stiu ca daca iti voi spune acum ca te iubesc, nu m-ai crede.Daca te iubeam cu adevarat nu-ti greseam, nu te faceam sa suferi, te protejam si incercam sa nu ratez sansa..care nu mi-ai acordat-o.Am incercat singura s-o obtin.Mi-ai spus de la bun inceput sa nu imi fac sperante.Si de ce m-am luptat atat ? Pentru ca am gasit la tine ce voiam si te-am acceptat asa cum esti din prima, am avut rabdare si dorinta sa te cunosc din ce in ce mai mult.Nu te-am judecat si te-am primit asa repede.. Eram asa fericita sa cunosc un baiat ca tine.Eu am vrut asta.

Poate nu te merit.Poate esti prea pur..mai pur decat

m-as fi asteptat eu vreodata.. Ti-am mai zis..esti atat de bun..daca ai ajuns sa-mi permiti sa iubesc pe altcineva.

Desi nu ai niciun drept asupra alegerilor mele, tie ti-am acordat asta.Si nu stiu daca am facut bine.Nu stiu cum privesti tu acest lucru.As vrea sa fii fericit si regret ca nu sunt eu aceea care sa te faca sa te simti asa.

Toate acestea sunt in sufletul meu.

Cu drag,

prietena ta de departe..

Penita stiloului se departa de finetea si albeata foii pe care scrisese timp de jumatate de ceas.Se uita in agenda la numarul lui si se verifica daca il mai stia.Se apuca sa scrie un mesaj :

Mie tare dor de tine…

si se opri.

Isi amintea cand il vazuse prima oara.Avea nevoie de imbratisarea lui, de corpul lui slab si atat de firav dar in acelasi timp cuprinzator si plin de caldura.Isi aminti ca trebuie sa se trezeasca devreme si salvase mesajul in ,,drafts’’. Adormise la fel cum se trezi.

Cosmarul

E a mia oara cand ii aud vocea plina de reprosuri.E a mia oara cand arunca in mine cu tot ceea ce este mai rau, greu si urat.Este tiranul ce-mi fura fiecare moment din viata.. ma ia asupra lui, ma modeleaza si ma controleaza in stilul sau malefic.Ajung sa tremur nebanuit si sa nu mai simt iubire.Complexele din interior zbiara si rad satisfacute de un alt chin supus mie.Ma inchid in  gandurile mele.Nimeni si nimic nu-mi inspira incredere si alerg plansa catre mal sperand ca cineva sa ma astepte acolo.Fiecare pas este monitorizat iar cosmarurile din nopti de care nu vreau sa-mi mai amintesc, ma imbolnavesc cu totul.Psihicul meu cedeaza iar corpul ma doare.Durerea e mult prea mare ca sa inteleaga cineva asta.Fiecare parte din mine doreste sa fuga caci imi vin in gand cuvintele tiranului.Doar speranta ca voi supravietui si ca intr-o buna zi voi fi libera sa plec, ma mai tine aici.

Este cel mai oribil lucru, cea mai mizerabila fiinta de pe acest pamant.Urasc aceasta existenta.Nu-mi vin in cap decat prietenii care inseamna totul pentru mine.Aici nu gasesc sustinere, iar daca ma lovesc de ea este de-a dreptul superficiala.Nu gasesc, de asemenea, un sprijin, intelegere si ce sa mai pomenesc de afectiune..lucru atat de strain si lipsit..

Plec capul si-mi sustin tamplele cu mainile.Am ochii inchisi dar umezi.Ma sprijin, ghemuita, de un perete albastru.Aici simt ca ma pot linisti si ma pot gandi in tihna la mine, la prieteni, la viitor, la ce sunt, ce urmeaza, de ce sunt aici.. Lumina ma deranjeaza si ma feresc deseori de tendinta de a deschide ochii.Ma simt slabita, tremur dar mie cald.Ma intreb de ce mi se intampla toate acestea.Cu ce am gresit si nu imi dau seama ? Chiar nu pot avea o viata normala ? Chiar nu pot fi pe deplin fericita ?

Trebuie sa plec.Nu mai pot tolera loviturile si cuvintele tiranului.Nu mai suport deloc.Eul cere ajutor.Cer ajutor.In acest moment..am nevoie de CINEVA !

Emotie de vacanta

Desi iarna nu s-a instalat asa cum mi-as fi dorit, repeziciunea ultimelor zile de scoala ma conduc catre o bucurie: vacanta. Voi avea mult timp liber in care sa ma distrez, sa-mi fac planuri pentru viitor, sa evadez din agitatia cotidianului, sa-mi ordonez gandurile, sa-mi luminez mintea si viziunea catre viitor, sa-mi curat sufletul, sa daruiesc celor dragi tot ce este mai bun si mai frumos si sa-i fac fericiti, sa le zambesc copiilor care imbratiseaza entuziasmati cutii mari si colorate, cu fundite stralucitoare, imbujorati de frig. Voi avea timp sa fac multe lucruri si traiesc a nu stiu cata oara emotia vacantei de iarna..

In ciuda faptului ca nu voi avea nimic sub brad, ma voi bucura impodobindu-l si admirandu-i prospetimea dupa atatia ani.Avand in vedere ca nametii ocolesc acest inceput de emotie, gerul de afara ma indeamna sa vizionez seara de seara cate un film si sa savurez din cand in cand cate un pahar de vin.Cu toate ca atmosfera din camin nu este tocmai armonioasa, sufletul tanjeste dupa cateva colinde cantate din suflet si amintirile consolidate pe parcursul anilor.

Desi lumea se grabeste sa cumpere de-ale gurii si sa ofere cadouri de sarbatori, acest lucru nu ma mai deranjeaza.Asta pentru ca nu sunt o persoana materialista si nu am mania cumparaturilor inutile.Nu mai tanjesc dupa posibilitati si nu ma mai plang de neputinte.Te poti bucura si poti petrece frumos desfacand o portocala alaturi de cei dragi, poti vorbi cinci ore cu cel mai bun prieten, poti da drumul mai tare la muzica si sa dansezi pana nu mai poti, poti scrie o scrisoare persoanei cu care ai vrea sa fii si o iubesti, poti alege cateva ingrediente la intamplare din dulap si sa experimentezi, poti alerga tarmul intreg cu castile-n urechi chemand pescarusii si bucurandu-te, mai apoi, de apus.

Chiar daca esti singur sau cu cineva lucrurile acestea le poti face oricum.Trebuie doar sa stii sa te bucuri de ele, sa stii sa te binedispui indiferent unde esti si cu cine.Amintirile raman oricum la tine.Nu ti le poate lua nimeni.E posibil ca cineva sa te ajute sa le uiti pe cele neplacute si sa creezi altele mai frumoase.

Indiferent ce posibilitati ai, e bine sa-ti doresti sa faci multe lucruri frumoase.Nu este necesar sa platesti mult desi o haina care e la moda este scumpa.Poti alege anul acesta o haina simpla din garderoba ta.Si nu conteaza daca e subtire si nu te incalzeste.Exista cel putin alt lucru din casa care-ti incanta privirea si iti incalzeste sufletul.O amintire,un gand,o persoana.. Trebuie sa vrei sa cauti,sa privesti lucrurile astfel.

Asadar lasa sa iasa din tine emotia vacantei care se apropie cu pasi mici dar siguri.Bucura-te de fiecare moment.Nu lasa sa treaca frumosul pe langa tine.Chiar daca nu ai cu cine sau unde sa petreci aceasta perioada, ia-te singur si porneste in calatoria unui vis de iarna..