joi, 26 iulie 2012

Scrisoare catre Dumnezeu


Cel care stie tot ce fac,tot ce simt,tot ce am langa mine,tot ce am nevoie,cel care ma ajuta,imi lumineaza mintea la examene si in situatii dificile iar calea vietii de zi cu zi mi-o calauzeste, cel care intelege ce se petrece in sufletul meu, cel caruia, desi ii gresesc nerespectandu-i voia,ma iarta..este bunul Dumnezeu in care cred.In ultimii doi ani viata mea a devenit altfel.Ca orice adolescent in formare, am avut parte de schimbari insa in ultimul timp am simtit mai mult ca oricand schimbarile.Si voi incepe astfel:


,,Doamne, iarta-mi indrazneala de a-ti scrie dar daca am ajuns aici inseamna ca am nevoie de Tine mai mult ca oricand.Cred in Tine pentru ca toate lucrurile care mi se intampla in viata se datoreaza Tie.De mica am fost invatata sa Te respect, sa Te pretuiesc, sa Te iubesc dar sa ma si tem.Nu am cautat de la bun inceput explicatii cu privire la entitatea Ta, ci am vrut sa ma informez,sa aflu cat mai multe lucruri despre Tine.Pe parcurs, am inteles de ce bunicul meu imi spunea sa ma tem de Tine.Pe cat de bun,darnic si intelegator poti fii, pe atat de just si cutezator Esti.Ai adus asupra oamenilor din trecut acele fenomene meteorologice pe care nici oamenii de stiinta nu si le pot explica,a aparut lepra,diferite boli incurabile dovedindu-mi astfel existenta ta.Lucrurile care nu mi le pot explica nu sunt neaparat acele lucruri rele,bizare.Sunt lucruri paranormale.Cand ne gandim la paranormal majoritatea fac conexiunea cu acele spirite nemultumite de tratatia lor la inmormantare sau care sunt chinuite de amintirile acumulate de-a lungul vietii insa ne putem gandi si la Tine.
Am prins incredere in Tine si am inceput sa vorbesc mai mult cu mine simtind astfel ca,intr-un anume mod,comunic cu Tine.Am mintit de multe ori in scopul de a nu supara pe cei din jur sau de a-i nelinisti cu ceva.Dar minciuna tot minciuna e.Mi-am cizelat vocabularul astfel incat am reusit de multe ori sa transform vorbele si gandurile din vulgar in normal sau frumos,pozitiv.
Pentru mine reprezinti perfectiunea intruchipata,echilibrul dintre bine si rau,corectitudinea,puritatea,loialitatea,rasplata suprema.Odata la usa mintii mele a ciocanit Ucenicia si m-a intrebat daca as fi dispusa sa Te slujesc toata viata, sa fiu fara de pacat, pura si curata.M-am gandit atunci ca ar fi minunat si ca as putea sa ma regasesc in lumea Ta insa,pe cat de frumos suna pe atat de trist mi-a parut apoi.Sa Te slujesc ar fi insemnat o viata plina de singuratate.In rest as fi avut totul: iubirea Ta, respectul,loialitatea..toate aceste valori care le tot caut aici,in lumea mea.Iarta-ma ca mi-a fost teama de o banala singuratate!Doar atat! O singuratate si as fi fost implinita spiritual complet.Chiar daca port aceasta rusine cu mine nu am renuntat la Tine.Ti-am dat in schimb crezul meu chiar daca stiu ca nu astepti nimic la schimb.Ai o rabdare nemarginita iar sfarsitul vietii mele l-as dori langa Tine.Poate ca voi face asta.
Te admir si cred in Tine insa am realizat recent ca unele lucruri chiar depind numai de mine.Depinde doar comportamentul meu pentru cate persoane imi sunt si isi doresc sa-mi fie alaturi.Si in ultimul timp comportamentul meu nu mai este cel pe care-l stiam.Nu mai gasesc speranta, rabdare,nu mai simt un gram de bunatate in mine.Unde am disparut cand inca sunt aici?Eu sunt cea care iti scriu acum?As vrea sa cred ca eu sunt.Simt asta oarecum.Si mai sper ca maine sa nu dau uitarii vorbelor de azi..adica sa fie doar azi sinceritate si loialitate iar maine o mare ignoranta si uitare.Vreau sa ma intorc la mine,la Tine acasa.Duminica reprezenta pentru mine ziua mea cu Tine, ziua mea de spiritualitate in care ma incarc cu invataturi pentru a impartasi si celorlalti.
Iti scriu aceasta scrisoare si in semn de iertare caci viata mea a luat-o razna sau eul meu nu-l gasesc iar asta se datoreaza faptului ca m-am distantat de Tine.Dar imi aminteam de Tine deseori.Insa,in unele momente,nu este sufiecient doar sa iti amintesti.Trebuie sa si caut ce imi amintesc,sa ma rog,sa-ti multumesc,sa primesc binecuvantarea Ta.
Voi veni si la Tine acasa insa vreau aici sa-ti multumesc pentru succesul acestui an scolar,pentru rasplata efortului intelectual depus,pentru ca am cunoscut persoane deosebite.Si in ultimul rand iti multumesc ca la ora actuala sunt in viata,sanatoasa si..in felul meu frumoasa.
                                                                                     
                                                                                                   Cu plecaciuni,
                                       o fata nesigura pe fortele proprii dar foarte sigura pe ale Tale."

As fi vrut sa scriu mult mai mult insa am atatea idei pe care nu le pot organiza pe foaie.As vrea sa cred ca am cuprins esentialul.




Un fel de P.S.: Poate ma crezi nebuna dar asta simt.

duminică, 22 iulie 2012

Chinul etern-absurdul vietii mele

Dragul meu ..tiran..

Iti voi scrie aici cateva cuvinte pe care am dorit din tot sufletul sa am taria sa ti le spun verde-n fata.Te-as ruga sa imi dai drumul la mana, sa ma lasi sa plec cat pot eu de departe astfel incat sa pot uita aceasta ura ucigatoare pe care o am fata de tine.Mi-ar placea sa ai rabdare sa ma asculti si sa nu te mai pripesti in stilul cu care m-ai obisnuit de atata timp de a ma pedepsi.Mi-as dori sa nu mai domini prin proasta ta dispozitie permanenta si prin violenta necrutatoare.
Dar stiu ca nu vei face niciun lucru pe care mi l-as dori sau pe care te-am rugat.Si asta fiindca am ajuns sa iti anticipez nu numai faptele si gesturile, dar si gandurile.Iar acestea din urma au cea mai mare influenta si sunt cele mai profunde ascunzisuri ale interiorului tau care mocneste la fiecare lucru banal, acesta infatisandu-se drept nenorocire in fata ta.
Stiu ca ma vei urmari toata viata si ca nu voi face vreun pas inainte fara acordul sau supravegherea ta.Apreciez grija ta parinteasca insa da-mi voie sa-ti spun ca ma sufoci cu aceasta protectie.Eu nu voi stii niciodata ce este viata sau voi descoperi o mica parte a ei si,bineinteles, sub supravegherea ta.Nu voi avea parte de prieteni adevarati sau pur si simplu un anturaj caci va exista mereu un moment in care toleranta celorlalti nu va mai avea de ce sa se agate.Argumentele sau explicatiile mele vor fi tot mai greu de inteles pana cand le voi cere celorlalti sa-mi accepte absurdul vietii mele.Nu voi mai simti iubirea adevarata care pentru mine semnifica echilibrul vietii.Nu voi mai visa.Un vis implinit pentru mine inseamna un miracol.Nu voi mai putea multe lucruri SA AM.Si asta in mare parte din cauza ta.Tu esti principalul responsabil care imi jongleaza cursul vietii precum pionii de pe tabla de sah.Imi patezi sufletul prin vorbe grele si fapte dureroase.Imi ceri mereu sa-ti inteleg sacrificiile insa ma intreb de cate ori te-ai strofocat sa ma intelegi.De ce imi doresc un lucru,de ce nu imi doresc un lucru.Nu ma cunosti.Nu stii nimic despre mine.Nu ai stiut cum sa te apropii sufleteste si mi-ai transformat viata intr-o boala psihica incurabila.Nu pot fi fericita si nu ma pot bucura de lucrurile marunte ale vietii.Nu am incredere in mine si nici forta necesara pentru a porni pe un drum nou singura.M-am complacut in stilul tau barbar care,uneori, il toleram cu usurinta.Ma afecteaza prea tare ce faci.Nu am nevoie de nici un sfat de-al tau.Ma debusolezi cu orice idee care ma atingi.Lasa-ma in pace pentru totdeauna,pentru tot restul vietii mele..