Trecuse o vreme de cand nu mai deschisese
un caiet sa invete, sa citeasca o carte sau sa scrie ceva ;sa se preocupe
de studiile sale.Pana intr-o seara calda de primavara, moment in care
inspiratia curgea ca sangele prin venele sale dorind sa iasa asemeni
framantarilor sale covarsitoare din interior.Simtea lipsa cuiva drag, tanjea
dupa o imbratisare in momentele sale de cumpana sau pur si simplu dupa
afectiunea persoanei iubite.Scrisese cu atata drag o lunga perioada de timp
caci se simtea calauzit de muza sa.Unele dispareau din viata lui asa cum
apareau.Intra in jocul lor ametitor de pareri si conceptii dar numai pentru
cateva minute caci era calit de cuvintele pe care le auzea.Gasea mereu ceva
comun.In aparenta,era un student disperat aflat in pragul examenelor care nu
mai aveau rabdare.Era presat de taxe si de procurarea materialelor.Dar, in
sfarsit, se trezise in acea seara dintr-un somn intins pe 21 de ani si isi
examinase asternuturile.Ii erau familiare.Era aceeasi camera de la inceputul
vietii lui.Toate lucrurile din acea camera ii pareau eterne dar praful asezat
trada trecerea inexorabila a timpului ;chiar si poza cu ea.Luase cateva
foi si incepu sa-si scrie povestea.Isi regasise muza in visul din care, impacientat
de termenul limita al examenelor, se trezise.Isi petrecuse intreaga noapte
scriind.Era cuprins de dorinta de a-si asterne pe hartie sentimentele in modul
sau artistic.Era neincrezator de produsul final dar nu a ezitat sa incerce.In
ciuda atitudinii si ideilor sale negativiste, era un om optimist.
Spre dimineata fusese surprins de rasaritul
singuratic.Majoritatea diminetilor incepeau cu mii de ganduri frumoase si
intreaga zi se aseza in capul lui asa cum roua,indrazneata, improspata intreaga
vegetatie dimineata..atat de devreme.
Incepuse sa scrie zi si noapte fara
odihna.Nu fuma,sarea deseori peste mese si uita sa se hidrateze.Nu cheltuia
banii.Ceea ce il odihnea erau rasariturile in urma cu cateva luni, amintindu-i
de sesiunea de vara.Diminetile cu ea ii incarcau bateriile si avea spor la
invatat.O cauta exact atunci cand ea se
gandea la el,atunci cand si ea urma sa-l caute si ramaneau uimiti atunci cand
se intalneau.Isi impartaseau gandurile,problemele iar discutiile dintre ei ii
aliniau pe axa formata de doua puncte inexistente in universul oamenilor
comuni, atemporalitatea si aspatialitatea , sprijinind coloana infinitului.
El avea un zambet permanent pe buze, ea
radia de fericire la fiecare lucru frumos spus de el.Erau atat de fericiti
incat,uneori, se indoiau de valoarea reala a legaturii lor.El era indecis
asupra viitorului sau.Cauta sa nu o dezamageasca, sa o faca cea mai
fericita.Prin egoismul feminin, ea il neglija deseori si atunci cand i se
oferea sansa ezita sa ii arata tot ce simte.Se intalneau in acelasi loc, la
aceeasi ora,pe aceeasi data.Desi ii despartea o distanta imensa,nu intarziau
niciodata.Se asteptau reciproc fara reprosuri in momentul revederii.Se iubeau
cu adevarat si aveau ceva care nu exista grad de comparatie la adresa cotidianului.Tocmai
legatura lor si toate amintirile l-au determinat sa scrie zile-n sir iar
noaptea se gandea doar la ea si la ce ar putea sa faca sa o vada sau macar sa o
auda.Evada adesea intr-o meditatie somnolenta pe fotoliul de langa geam iar
luna ii ocrotea gandurile cu ale sale raze.Avea nevoie de ea iar atunci cand
nimicnicia patrundea in el,o suna pentru a se incarca,pentru a fi cuprins de
caldura cu care el o astepta pe peronul 2.Avea incredere oarba in ea si credea
cu tarie in sentimentele proprii.
Dupa terminarea examenelor urma sa o vada
asa cum stabilise.El scria in continuare.Trebuia sa mai astepte cateva zile
pana cand avea sa o stranga din nou la piept,de data aceasta mai romantic.Era o
zi speciala.Era ziua in care se implinea un an de cand se stiau.Dar pana in
acea zi se plimbase in tot orasul pentru a cauta un loc potrivit ei.Insa nu
gasi.Se gandea sa-i ofere un cadou dar nu avea bani.Ii veni ideea sa-i gateasca
ceva inedit insa isi aminti ca ea incepu un regim nou.Alerga in parcul ei
preferat cu castile-n urechi apoi se opri sa-si odihneasca organismul.Incepu sa
planga.Se gandea ca alerga toata viata dupa ea insa niciodata nu ajunse la
linia de sosire in acelasi timp cu ea.Se aseza pe banca unde,candva,ea plansese
pentru prima data in bratele lui.Stand pe acea banca,plangea odata cu ea.Si
reflecta asupra motivului plansetului ei de atunci.Ii era dor de ea de la
inceput.Il supara deseori dar,cumva,ea mereu ii readucea zambetul.
In ceea ce priveste atitudinea lui a
respins orice sansa la iubire.Nu i-a oferit ei sanse si nu a acceptat-o pana
cand a primit dovezi clare ca exista,inca,ceva bun si ca nu trebuie sa-si
piarda speranta la viata.Ar vrea sa uite tot,sa se ierte pe el insusi si sa o
ia de la capat.
Ridicand capul,privi in jur.Nu era
nimeni.Inchise ochii si se privi.Nu vedea nimic.Ratase ziua cea mai
importanta : intalnirea cu ea si bucuria implinirii unui an petrecut
impreuna.Era prea tarziu sa o mai faca fericita.Tinea in mana poza in care
aparea ea cu zambetul dulce.Era singura fata pentru care regreta ca nu facuse
mai multe pentru ea.Iti gasise pe altcineva si era fericita pentru ce avea
acum.Il uitase si se simtea nefericit.In fond,nici el nu stiuse ce insemnau
toate lucrurile care se petreceau intre ei.Dar acum,cand si-o dorea mai aproape
de el,cand era sigur pe intreaga lui
fiinta ca ea este fata pe care a asteptat-o mereu si care merita,acum cand si
dorea sa o iubeasca, nu mai putea..
Era prea tarziu.Si asta nu pentru ca ea nu
l-ar fi iubit.L-a asteptat si l-a primit atat de repede incat se epuizase
totul.Ea nu mai era aici si putea fi fericita intr-un loc pe care el nu putuse
sa i-l asigure,avea orice lucru de care avea nevoie fara ca el sa-i fi daruit
ceva.Si,uitandu-se inca o data la ceas,realizase ca intarziase in tot acest
timp,in cautarea unui loc perfect.Acul urni din loc iar existenta isi pierduse
farmecul..
Se opri din scris.
