Ma asez la birou dupa o zi plina,un alt loc de-al meu de refugiu.E tarziu iar weekendul bate la usa.In ultimul timp viata mea decurge precum un weekend extrem de prelungit.S-au intamplat atat de multe lucruri si atat de repede incat ma simt bulversata, tulburata.Nu stiu in ce masura sa privesc atat de multe schimbari.Urasc schimbarile.Ma dezechilibreaza.Ma uit in spate..atata timp..am mers cum am stiut..tot inainte, mereu inainte.Ma privesc acum in oglinda si nu ma pot recunoaste decat dupa zambet.Par schimbata dar in acelasi timp sunt la fel.
Am pastrat acea inocenta,acea copilarie si nu prea pot accepta sa ma schimb.Caut puterea,caut rezistenta.Si o gasesc deseori in altii insa nu in mine.Gasesc la altii ceea ce mi-as dori sa am eu.Au curaj, au succes, au prieteni insa eu de ce nu pot fi asa? De ce nu pot avea curaj cand trebuie ? De ce nu pot fi puternica ? Ma incurc printre ganduri si nu ma pot elibera.As vrea sa fiu singura dar totodata si cu un..el.Nu ma pot bucura de ceea ce am si tanjesc la ceva prea departe insa nu imposibil.Imi e frica de viitor dar parca nici nu fac ceva sa-mi fie bine.
Ma autoincurajez catre schimbare.Nu-mi promit ca voi deveni o persoana puternica dar voi incerca sa-mi depasesc propriile asteptari.Numai singura pot face asta si nu am certitudinea succesului.Timpul, moda, prietenii, vremurile sunt toate trecatoare.Din aceasta cauza am devenit imuna in fata lor.Am ales sa nu mai beau alcool si sa nu fumez doar pentru ca ,,prietenii’’ fac asta.Am ales sa nu devin o fata usoara, sa ma protejez de instinctele animalice de care se lasa multi condusi, tentatii si parvenitism.Am ales sa ma indepartez de prietenii falsi, de forma, de dragul vremurilor, de ocazie, pe interes si sa ma apropii mai mult de acei prieteni care ma cauta, ma asculta, sunt la multi km distanta, carora le pasa, care transforma o zi ingrozitoare intr-una minunata, care transforma realitatea intr-un vis implinit.
Am ales si alte lucruri precum respectul, intelegerea,loialitatea, prietenia, confidentialitatea, siguranta, continuitatea, simplitatea, linistea sufleteasca si impacarea constiintei.
Nu stiu inca incotro ma indrept dar stiu ca trebuie sa merg inainte indiferent si sa am langa mine pe cine trebuie, nu neaparat de cine am nevoie.Sa stiu sa-mi aleg persoanele potrivite.
Si..ridicandu-ma de la birou, ma uit pe geam la tanarul care paseste confuz pe strada mea.Probabil si el se cauta cum ma caut si eu.Si poate nu s-a pierdut.Poate suntem departe unul de celalalt si avem nevoie de amandoi ca sa ne regasim locul in aceasta lume.La fel ca si in iubire e nevoie de doi.Asa e si cu sufletul.Suntem incompleti insa..avem atatea de daruit si de multe ori nu stim cum.In ciuda acestui fapt..tanarul merge inainte cum stie el,tacut si ingandurat.
