Am inceput din nou.Insa mie teama ca voi gresi.De ceva vreme ma intreb ce e cu mine,ce simt, ce ma doare, ce-mi doresc, de ce nu sunt motivata sa traiesc si sa respect cursul vietii.Tot ce-mi place acum este ca am unghiile albastre.Culoarea aceasta ma trimite intr-un infinit paralel cu lumea in care traiesc, lumea in care stau acum pe un scaun cu coatele pe birou scriind de zor si ascultand Limp Bizkit-It`ll be ok.Nu ascult versurile ci explozia de sunete din aceasta melodie.Nu ma intereseaza cum o sa ti se para articolul.Oricum va fi ciudat pentru ca vei observa in primul rand ordinea ideilor.Nu am chef de nimeni.Nu vreau pe nimeni.M-am saturat de oamenii ,,astia patetici care se prefac mereu si traiesc intr-o lume care o uratesc ei si o fac sa fie din ce in ce mai rea.’’ Ce motiv am sa traiesc prin atatea specimene ? Sunt de-a dreptul dezgustatori cu totii prin gandurile lor mizerabile si pline de perversitate, de nesimtire, de RAUTATE. Voi deveni in scurt timp paranoica, recalcitranta, insensibila-n exprimare, insuportabila iar pe final IMPOSIBILA dar LUCIDA. Nu am loc in lumea asta mare,nu ma gasesc.Nu gasesc un loc in care sa ma simt bine si nici persoanele potrivite.Acasa nu ma simt deloc bine.Mama mi-e straina si eu ii sunt ei.Tata e prea departe sa tina lucrurile sub control si sa creeze acea presiune in interior care ma indeamna sa-mi potolesc ,,zbuciumul adolescentin’’. Pe fratele meu nu l-am cunoscut niciodata.Pot sa spun asta sincer.Pana acum o vara stiam totul despre el dar de cand ,,l-am dat in gat’’ abia daca mai vorbim despre viata unuia si a celuilalt. And damn ! Inca stam impreuna.Nici nu vreau sa ma gandesc cum vom fi cand ne vom cladi si noi o viata alaturi de cineva.
Gratie timpurilor anul scolar s-a terminat.Nici la scoala nu ma simteam bine.Mereu am simtit ca sunt EU si..restul clasei.Nici macar acum,in al3lea an nu ma simt integrata si in niciun alt grup nu ma simt.De asta din cartier nu mai zic ce teapa mare mi-am luat : si de la baieti si de la fete(inclusiv prietena mea cea mai buna). Grupul de la liceu gen amestecat cu Trocadero n-am nicio parere.Sunt neutra.Nu am petrecut prea mult timp cu ei ca sa ma dezamageasca si nu am facut nimic ca sa ma barfeasca.
O imagine in minte : stau pe bordura,in statie asteptand un oarecare autobuz sa vina sa ma ia naibii de aici.Sunt prea multe barfe,aerul e infect,glasurile sunt pline de rautate, privirile-s prea ucigatoare.Fuck them. Nu mai suport parerile nasoale despre mine care vin precum o avalansa din varful unui munte mult prea inalt.Candva ma aflam in varf langa o cruce.Acum cobor usor alunecand.Nu am de ce sa ma agat.Cerul e intunecat si cate o stea mai straluceste tipand dupa mine,parca, sa ma ridic si sa urc.Nu-mi rosteste numele.
Nu mai cred nimic.Nu mai vad.Nu mai aud.Nu mai simt nicio durere.Nu mai am glas sa tip dupa ajutor.Buzele se lipesc si nu pot sa mai spun nimic.Privirea mi-e inocenta insa plina de singuratate.Ochii imi sunt obositi si ma ustura.I-as inchide.Nasul e imbacsit pe interior.Urechile-mi sunt infundate intr-o mare de ceara.Gatul ma doare.Corpul il simt greu.Mainile-mi sunt firave ca niste pastai arse pe camp.Dorinta de a manca incontinuu pune stapanire pe mine in unele zile.Ambitia scade.Atentia cade.Concentrarea de asemenea.Ma grabesc dar nici eu nu stiu de ce.N-am rabdare.Explodez.Distrug tot in jur cu privirea injectata de atata praf naucitor.Imi strang pielea pana devine o coaja usor de jonglat.Semnele raman prin zgarieturi sau taieturi.Vreau sa simt DURERE si sa plang,sa ma descarc de toata energia negativa din intreg interiorul meu.Vreau sa tip si noaptea sa nu se mai termine.Sa-mi caut iubirea si s-o gasesc.Sa cred din nou,sa sper,sa rad din nou, sa renasc..
Ce-mi vine sa fac acum :
- Sa tip,sa plang ;
- Sa ma schimb si sa plec la Bucuresti cu o geanta albastra prina de lucruri personale plus aparatul ;
- Sa rup bucati din mine si sa distrug materia din mine ;
- Sa ma uit in ochii si sufletul meu si sa temperez tipetele de ajutor ;
- Sa rup haine,sa sparg lucruri,sa trantesc usi,sa sar in asa hal incat sa ma atinga o singura durere ucigatoare ;
- Sa fac accident,sa ma arunc de undeva.
Ce vorbe imi vin in gand :
- Esti o ratata ever !
- Nu te poti schimba.Esti un dezastru.Nu mai exista nicio solutie.
- Esti o disperata,o pierduta,o ratacitoare,o muritoare care alearga ca o fraiera dupa bucuria vietii si iubirea vesnica.
- Nu vezi cat de tampita poti fi ? TE URASC !
- Esti de-a dreptu` ORIBILA si PENIBILA !
- Esti un butoi murdar,plin cu zeama stricata de castraveti.
Urasc eul meu care-mi vorbeste aproape zilnic asa.
-Nu mai vreau sa te ascult ! I want to finish this shit.I hate everything.Fuck my life ! I`m leaving you! Run away! Just let me do everything I want! Let me see more beautiful things! Please ! Just stop it! I can`t anymore! I want an ever change and a last chance for myself! Fuck you! Fuck everything! Leave me alone! Go away! I don`t need you! Not in this way!
Lucruri,locuri si persoane care vreau cu tot sufletul sa le pastrez.
Din toate, persoanele sunt cele mai importante de pastrat.Asa ca voi incepe cu ele.Nu sunt o familista convinsa dar mi-as dori ca relatia mea cu mama si fratele meu sa se imbunatateasca si sa se mentina.Frate, chiar vreau sa ma impac cu mama si chiar vreau ca fratimiu sa fie deschis cu mine.Fara prieteni nu pot trai.Dar am invatat ca nu trebuie sa am incredere in niciunul.Nu stii cum te pot dezamagi la un moment dat, chiar si dupa foarte mult timp( o viata).Am sa dau nume caci nu mie rusine sa spun adevarul.As vrea sa-i am din nou/mai aproape pe : Tibi,Corina,Tavi,Crs,Valy,Flory,Toby,Izabela,Cristina,Adina,Bianca,Stefan R., Diana, Didy,Ada,George B. Anumite persoane le-am enumerat pentru ca admir caracterul lor si pentru faptul ca au o influenta buna asupra mea.Am nevoie de astfel de persoane.Poate unele dintre ele m-au uitat dar eu n-am uitat bunatatea lor.Si n-am s-o uit ever.
Dupa asta vin locurile.Cele care le-as pastra si m-as refugia oricand ar fi : zona falezei si plaja,varful moscheei, stradutele din tomis nord, zona veche a orasului, parcul Tabacariei(insa nu orice zona ; doar partea cu poteca inconjurata de copaci unde este crucea sfintita si malul de pescuit, Brasov,Caraiman.Locurile care-mi trezesc emotii : gara de nord din Bucuresti si parcul Herastrau,locurile street cu graffity.
In cele din urma eu nu pun mare pret pe lucruri insa unele imi sunt ETERNE.Nu pot sa le arunc.Acestea ar fi : cutia mea personala in care am agendele de 3 ani incoace, un cd cu poze si muzica de la un fost prieten precum si o rama roz,un breloc si o pereche de cercei, jurnalul mic si verde cu o tipa draguta imbracata-n rochita neagra de catifea, o scrisoare care n-am apucat s-o trimit, un biletel cu o adresa a unei persoane super, un biletel parfumat cu un numar de telefon, o sticluta rosie si mica ca un boboc de floare cu un ultima strop de parfum, un carnetel turcoaz in care Ada si Didy mi-au lasat amintiri, un servetel cu un mesaj super pe el : ,,Achoo ! I must be allergic at..you ! era ,,work’’ dar am modificat eu cu pixul.Si acum are urme de fond de ten pe interior (la cat am plans in ziua aia,cred si eu).Ar mai fi..da` le am eu pe undeva.Daca nu le gasesc pe la birou, in suflet sigur le am.
Nimeni nu ma va invata cum e viata,chiar si parintii pentru ca au trait alte vremuri.Iar acelea erau cele mai bune,dupa parerea mea.Trebuie sa invat singura si sa aplic singura ceea ce invat.In acest moment ma simt cea mai lucida.Ma simt beata si ca pot spune tot ce simt.Dupa ce am spus atatea.. J Ceea ce-mi doresc si chiar vreau sa fac este sa ma impac cu mama mea,sa o ascult, sa nu mai tip la ea chiar daca ea o face, sa redevin ordonata si fata aceea care are timp de tot, sa ma reapropii de fratele meu, sa-l sun pe tata si sa stiu ca e bine acolo unde e, sa merg saptamanal la bunici si sa ies cu ei in parc, sa o ajut pe buni` in bucatarie si sa am rabdare sa ma invete toate bucatele, sa stiu sa ma binedispun in orice moment si sa nu acord unda verde invaziei depresiei,sa nu lenevesc intr-o proasta dispozitie care nu ma conduce nicaieri, sa stiu sa-mi aleg prietenii si sa-i apreciez pe buna dreptate, sa-mi stiu prioritatile.
Asta am avut de spus.Ma simt mai bine acum.Astept orice parere si sunt deschisa la discutii.Acest TOT l-am acumulat intr-o luna si jumatate.Am ales aceasta forma de a ma exprima.Thanks you read. :*
