Subtilitate

Aseara iti promisesem micul dejun iar din mintea mea nu puteau lipsi trandafirul si dulceata de zmeura.Vremea potrivnica mi-a cam dat peste cap planurile insa nu si dorinta de a te face fericit.Asa ca ti-am lasat un bilet pe masa in care am scris: "Buna dimineata! :) " si ti-am desenat un smile asa cum dispunea talentul meu la acea ora.Stiu ca nu iti plac dulcegariile,doar cele veritabile.Am intuit ca dupa ce vei citi biletul,vei da iama in frigider.Sper sa fi observat hartiuta lipicioasa si portocalie prin care te invit in balcon la o cafea.Cat timp astept in statie autobuzul arunc un ochi pe ceas. "Nu..azi nu voi intarzia." In framantarea gandurilor ma trezesc in sala de curs cu un mesaj: "Ai inceput cu dreptul in dimineata asta ploioasa? Tare buna cafeaua."  Trec doua minute.. "Zambeste indiferent de vreme si de port!"
Imi place extrem sa ma gandesc ca tu esti acel om de pe banca care nu m-a judecat un moment pentru greseli si ganduri intortocheate.Si mai ales ca tu esti acela cu care ma plimbam cu cateva zile in urma tinandu-ne de mana si necunoscand motivul.Nici nu e necesar sa il aflam.Adevarul se spune.. mai in gluma,mai in serios.. dar se spune! Doar ca tu esti subintelesul de care am nevoie!

Amintirea ei

Intr-o dupa-amiaza de duminica,in care soarele isi urma drumul sau obisnuit spre taramul tacerii,unde aerul se incalzea din ce in ce mai tare,o tanara se lasa privita de propria imagine din oglinda din camera sa.Soarele isi facea loc pentru ultima data pe chipul ei atat de frumos dar lipsit de zambet.Se privea intens si se apropia de imaginea formata sperand ca fata din fata ei are raspunsurile pe care le cauta.Isi priveste ochii mari si negri,ii admira si se lasa purtata de profunzimea lor.Deodata zambeste.Isi observa buclele lungi si jucause dornice sa se agate de cate un deget de-al ei.Si le indeplineste dorinta.Culoarea lor e mai placuta in bataia ultimelor raze ale unui apus splendid.Zambetul ii schimba starea si forma fetei e analizata indelung.Pandantivul verde sub forma unei inimi se afla la locul perfect.Mainile ating stratul oglindirii ei,privirea controland degetele ei mici si butucanoase.Odata cu o coborare subita a privirii ajunge in locul cel mai sensibil,sufletul.Desi poarta o rochita extrem de vesela care ai impresia ca in ea e o floare a primaverii,tocmai in acel loc gaseste multa neliniste,apasare.Cu o astfel de ,,imbracaminte" iese pe strada, apare peste tot dar ea se simte goala.Isi doreste ca,in momentul in care priveste acea oglinda sa fie ea,dincolo de acea rochie,acele bijuterii,acel machiaj,acea stare.Isi spune ca vrea sa puna capat acestui drum pe care l-a apucat.
La inceput era doar o fetita care visa la iubire.Noaptea calatorea prin paradis,dimineata se trezea bucuroasa ca soarele nu uita sa rasara si pe strada ei.Apoi intreaga zi alerga fericita ca este pregatita sa ofere iubirea ei,sufletul,trupul,intregul ei.In naivitatea ei,insa, nu stia ca visele sunt doar vise si ca foarte putine devin realitate.Nu observase ca soarele rasarea pe strada ei dar,doar printre nori.Nu credea ca trupul ei se va schimba si ca va imbatrani odata cu sufletul pentru o iubire muritoare.Credea ca te nasti,traiesti si mori asa cum te lasa Dumnezeu.
Acum,odata cu stingerea acestei iubiri, sufletul ei de copil pierise in neant.Ar fi vrut ca macar uneori sa se intoarca in acele vremuri si sa-si fi trait adolescenta.Avantul tineretii fusese trimis de o speranta dar a indemnat-o spre ceva ce nu toti fac doar pentru o persoana.A confectionat fortarete in jurul ei si a iubirii ce o avea in suflet.Acolo nu era loc decat pentru o singura persoana.Ignorase si in final uitase iubirea de mama,de frate,prietenia si toate principiile care le consolidase ani la rand si invatase practicandu-le.Stersese bunele ei maniere si seriozitatea prin care se remarca.Isi dorea sa sparga acest zid atat de temeinic facut si se mirase si ea cat de bine a conservat totul.Ce ar trebui sa faca? acum..cand acea persoana nu apare in oglinda. Sa astepte vreun fenomen meteorologic care sa distruga incoronarea raului?Sa impuste cu tipetele care fac mai multa galagie decat sa intelegi un strigat de ajutor?Nici macar poarta nu facuse ca sa zici ca are ea cheia.Lucrurile stateau altfel decat pareau a fi! Chiar facuse o poarta care nu o incuia niciodata iar cheia o avea el.A trecut timpul pana cand el distruse poarta si o acoperi cu beton.Bineinteles ca ea se conformase de dragul lui.Isi dorea o lume numai a lor in care sa ramana pentru totdeauna.Fiecare zi trecea ca o naluca iar dezamagirile erau infloritoare.Planse atat de mult incat,in paradisul ei se formase Paraul Tristetii.Erau momente in care sufletul o durea atat de tare incat un colt din natura riposta ritmului biotic pierind intr-o culoare moarta.
Nu mai vroia sa-si aduca aminte de toate aceste lucruri cand se privea.Se cauta pe ea insasi,isi cauta zambetul dulce,privirea calda,degetele mici si frumusetea interioara.
In acea clipa isi scoase bijuteriile,isi despleti parul,isi sterse machiajul si se schimba intr-o rochie neagra,de casa.
,,Trebuie sa-mi linistesc sufletul!Asa sunt eu defapt si asa vreau sa raman!" 
Intradevar simtea o parte din ea acolo caci isi dorea cu ardoare sa se intoarca dar cu mintea de acum.
,,Imi scutesc sufletul de aceasta amintire..ma iert."

Lui

Sunt atatea lucruri care s-au pierdut, atatea care le-am recapatat datorita tie.Stii prea bine ca niciodata n-am stiut cum sa incep a-ti spune ceva cand imi doream.A trecut atata amar de vreme in care tacerea s-a asezat cu praful uitarii peste poze,jurnal,peste noi.. Privirile ni s-au intunecat.Lipsa luminii mi-a orbit sufletul si a adus o gelozie neiertatoare si bolnava.Orgoliul si distanta au distrus toate sentimentele minunate care le aveam pentru tine.Uneori as vrea sa te intorci incercand sa-mi indrepti caracterul si implicit pe al tau.Se spune ca dragostea te face mai frumos.Alteori mi-as fi dorit sa nu te fi cunoscut niciodata,sa nu te fi ales in seara aceea.. Stii tu care seara.Oh da..nu a fost mare lucru? Poate pentru tine nu a fost dar pentru mine a insemnat sa-mi rup inima-n doua si sa dau uitarii unui suflet cu adevarat curat.Nu le poti face pe toate si nici eu nu mai sunt in stare sa ofer atat de multe lucruri cum nimanui nu credeam ca-i voi oferi.Pare banal ce spun.Vei spune ca si tu ai facut sacrificii si ca tot ceea ce ti-ai dorit a fost sa fie bine cu noi.Stiu..si eu mi-am dorit acelasi lucru,aproximativ.Mi-am dorit fericire,iubire,reciprocitate,sa simt mai mult decat o privire,o strangere de mana,un sarut.. Cer prea mult,asa-i?Par atat de nemultumita,nu-i asa? Noi doi avem viziuni si pareri diferite despre viata,dragoste,succes,prietenie si altele.Mereu ne-am contrat cu orice lucru.Pana si caracterele noastre confirma acest lucru..ca suntem atat de diferiti.Si totusi am mers mereu inainte.Nu am lasat sa ma impiedice acest aspect care,pentru mine,l-am considerat cel mai important cand cunosteam pe cineva! Nu mai vreau sa ma las condusa de magia atingerilor cu care m-ai vrajit,a cuvintelor cu care adesea m-ai magulit copilareste.Nu ma aflu aici pentru a starni o noua tensiune intre noi si pentru a fi eu sigura ca imi pot exprima sentimentele care le tin in mine de atata timp..Cer doar sa ma intelegi..dar e imposibil !

In cautarea timpului pierdut…

A trecut ceva timp de la ultima mea postare pe blog.A trecut mult timp de cand tot caut sa ma regasesc,sa imi raspund unor intrebari prea solicitante.Setea de curiozitate imi seaca concentrarea pe lucrurile prioritare pierzand atata timp intr-o viata in care clipa nu se opreste niciodata.

Insa a sosit timpul sa ma destainui.Mie,in primul rand.Eu scriu pentru a-mi elibera sufletul de gandurile necurate si de a incerca sa creez intr-un stil artistic o oglinda a trecerii timpului si efectele acesteia.Date fiind ultimele evenimente din viata mea, am decis ca este timpul sa imi schimb orizonturile.Conteaza atat de mult cum privesti viata  dar mai ales cum o desfasori.In fata celorlalti viata se deruleaza precum un film la cinema.Toti stau si privesc,rad,plang,se bucura, aduc compatimire dar nu contribuie cu absolut nimic la ecranizarea acestuia.In schimb,cei  aflati pe scena simt fiecare emotie, fiecare replica uitata sau improvizata, sudorile si incarcatura psihica de la repetitii.

As fi vrut sa fac parte din public, sa fac parte din acea categorie de oameni care nu-si exteriorizeaza problemele sau care par ca nu ar avea vreo problema.Dar ma aflu pe scena.Ce fac?Sunt pregatita? Eu ma simt dar arat astfel? Nu tot ceea ce credem despre noi insine este intotdeauna adevarat.Comportamentul nostru este departe de gandurile pe care le avem.Faptele sunt forma finita a mecanismului de gandire,ultima etapa numindu-se actiune.Iar actiunea determina traire.Si trairea e constituita din sentimente.Odata puse in aplicare ideile, pierzi o mare sansa de a recupera ceea ce ai pierdut.

Uneori cerem timpului rabdare,sa ne astepte pentru a gasi la momentul potrivit ceea ce avem nevoie,ceea ce cautam si de a lua deciziile potrivite pentru fiecare.Cerem sa fie bland,frumos,de neuitat pentru a putea construi din cateva clipe minunate o forta care sa ne ridice si sa privim altfel lucrurile.Alteori nu avem noi rabdare cu timpul si ne dorim sa fuga ca gandul,sa nu se mai intoarca in veci sau sa nu prelungeasca o intalnire,o stare,o situatie,etc.

Ei bine, mie nu mi-a mai pasat deloc de timp.Am ratat momentele frumoase.Ele m-au inconjurat pretutindeni dar n-am avut ochi si urechi pentru a le primi cum se cuvine.Am pierdut notiunea timpului.N-am vrut sa accept timpul celorlalti crezand ca ma voi descurca de una singura.Am refuzat orice fel de impartasire chiar daca sufletul cerea asta.

Asadar primiti cu bucurie fiecare clipa acordata,daruiti macar jumatate din timpul vostru celorlalti,contribuiti la un echilibru temporal.Vor disparea regretele iar oamenii vor muri impreuna in pace.

Eu cu mine insumi

Ma aflu aici printre aceste randuri pentru ca vreau sa schimb ceva la mine.Ard in mine parti vechi care vor cu tot dinadinsul sa reaprinda flacara pasiunii de a trai.Am fugit de-a lungul timpului de acest EU care dorea cu indarjire sa se intoarca pentru a readuce anii copilariei, a invia sufletul meu care era iubit si placut de majoritate si care ii hranea pe toti cei care-i intalnea cu frumusetea naivitatii lui.Acest eu indepartat a observat  cum suferintele, supararile, greutatile, durerile, greselile si dezamagirile au luat toata energia pozitiva, toata speranta, vointa, siguranta de sine si tot frumosul cu care sufletul meu era invaluit.Propria-mi constiinta mi-a dezgolit cu nerusinare sufletul vanzandu-l atat de ieftin, plata fiind o falsitate fara scrupule.Am renuntat sa mai caut intelesuri profunde cuvintelor aruncandu-le aleatoriu fara prea mult sens.Am inceput sa judec oamenii dupa aparente obosind sa ma aventurez secretelor din interiorul fiecaruia.M-am aruncat inainte fara a ma agata  prea bine de chibzuinta.Pasiunea mea pentru scris aproape ca se stinsese si ea simtind cum artista din mine moare cu totul.
Insa aceste randuri le scriu din suflet cum nu am mai putut face in ultimul timp.Cineva spunea ca singurul lui tovaras ii este scrisul si nu intelegeam cum ii putea fi atat de loial si nu se lasa prada unor ganduri naravase,superficialitatii care-ti doboara simturile.Acum simt fidelitatea lui si nu-mi mai este teama sa-mi aleg cuvintele.Pentru a scrie nu este nevoie sa ai talent.Oricine poate scrie orice.Adevaratul har este ce impact are eul tau in momentul in care isi priveste creatia.Poti fi propriul critic, propriul sustinator atata timp cat scrii pentru tine.Adevaratii scriitori scriu doar pentru linistea lor spirituala.Nu alearga dupa faima sau recunostinta.Iar faptul ca m-am intors aici ma face sa cred ca aici este lumea asa cum o vreau,lumea pe care o caut.Doar aici gasesc linistea si simt ca ma pot schimba.Sper ca nu am pierdut mult ca sa ma conving unde anume sunt cand nu ma mai gasesc.E ultima incercare, ultima sfortare, ultima data cand mai pasesc aici cu stihuri si ganduri din suflet.Daca nu vor fi valorificate,renunt.E ultima data in care ma mai lupt cu mine cea negativa.Mi-as dori un final clasic in care binele invinge raul.Port compatimire catre suflet vazand cum se zbate intre tentatii tendentioase si Saint Just.Acest schimb permanent de idei mi-a transformat sufletul in ceva nefiresc.Vreau sa opresc aceste nebunii,nelinisti din interior.
Dar dincolo de aceste randuri ce se mai ascunde?