Oamenii vin si pleaca..mereu..:)

                                                                                          Pentru ziua de 28 martie 2011,

,,Imi pare sincer rau ca nu ti-am dat ocazia sa ma cunosti mai bine si ca nu te-am lasat sa-ti faci datoria de pap asa cum ti-ai dorit tu.Regret ca te-am tratat cu indiferenta caci am venit prea rar la tine sa te vad ce faci si cum te simti.Stiam doar ca esti acolo.Chiar daca as primi iertarea ta nu as putea trece peste ce am facut eu.Stiu ca in astea 3 zile <<ma vei vizita>> si-mi vei vedea suferinta.Stiu ca ai vrea sa fiu fericita si sa ma concentrez la scoala asa cum am facut-o pana acum.Da-mi timp sa fac asta caci acum mie imposibil papule ! :( Va trece ceva pana sa ma pot ierta !

Plang,plang pentru ca ai plecat definitiv dar si pentru amintiri.As vrea sa-ti multumesc ca ai avut grija de mine,ca mi-ai daruit tot ce am avut nevoie,ca m-ai invatat lucruri despre viata la tara si ca am povestit impreuna despre meciurile de forbal,pasiunea ta.

Imi pare rau papule! Si-ti multumesc inca o data penru fiecare lucru daruit!"

A fost nevoie a N-a oara sa pierd ceva/pe cineva pentru a realiza valoarea acelui lucru/acelei persoane.

Asa ca tine aproape orice si pe oricine ,,cu dintii" caci nu stii cand va disparea/pleca ! :)

Dumnezeu sa-l ierte !

Optimismul a venit..

Merg pe strada cu un zambet larg,neasteptat de calduros.Simt o caldura in suflet care mi-a lipsit  atat de mult.In sfarsit m-am regasit.Probabil vei crede ca mi-am gasit jumatatea dar nu e acesta motivul.Pana acum ceva timp am zacut intr-o infricosatoare vagauna si m-am inchis complet in ,,cochilia" mea.De cateva zile nu mai e asa.Ma trezesc atat de usor,pregatita de orice toana a zilei.Mancarea a prins gust,apa mi-a dat energie,hainele m-au imbratisat atat de dragut si au spart rutina..
Nu m-am indragostit sa stii :)) Pur si simplu am incercat sa gandesc cat mai pozitiv si pot sa spun ca de la o saptamana incoace am parte de multe lucruri frumoase care,pana atunci nu le-am acordat importanta fiindca sunt intradevar minore.Nu ma mai doare ca tara asta se duce de rapa,ca aerul e poluat si absolut totul imi pare infect.Am incercat sa vad putinul bun din marele rau si a mers.Drept dovada acum cateva zile am vorbit cu un prieten cu care nu mai vorbisem de o vreme din cauza unor chestii si a starii mele nasoale si pot sa spun ca nu credeam ca vom mai vorbi caci l-am cam ignorat.Pot sa afirm faptul ca el este SINGURUL MEU PRIETEN ADEVARAT si garantez ca ar ramane indiferent unde am fi.Nu m-a dezamagit absolut deloc,m-a inteles intotdeauna,m-a ajutat de fiecare data cand m-a gasit intr-un moment dificil,m-a binedispus mereu,mi-a adus si alti prieteni,nu m-a privat de nimeni si nimic.Mereu cand ne vedem avem ce sa ne impartasim: bucurii,tristeti,reusite,esecuri,sentimente,afectiune.Parca am fi impreuna mereu indiferent in ce locuri ne-am afla.Si nu-l cunosc de mult timp (2 ani) Am siguranta ca ma pot baza pe el caci la fiecare GREU plans lui am primit un ,,CAPUL SUS!" Nu-l influenteaza faptul ca vorbim mai rar.Am avut momente de indoiala dar de fiecare data ramanea asa cum il lasam..:) Dar acum m-am convins :d
Alte lucruri bune care mi s-au intamplat ar fi: reluarea legaturii cu prieteni vechi,cateva impacari,usurinta de socializare,deschiderea,puterea de a izgoni gandurile rele din cap,abstinenta de la interpretarile gresite catre ceilalti(adica chiar schimbarea perspectivei,una pozitiva) si multe altele de genu` care mi-au facut un mare BINE.Evident,vechile si eternele complexe nu au disparut.Dar lupt pentru diminuarea lor sau directionarea catre o parere mai buna despre mine.
Abia astept sa fie cald..sa ies mai des la alergat,sa ma plimb prin parc :x, sa admir frumusetea naturii,sa invat cat mai multa engleza pentru Cambridge si,pana la urma pentru mine,sa fotografiez,sa incerc noi modele de manichiura,sa depan amintiri de mult uitate intr-o cutie prea strans ambalata alaturi de prietenii vechi actuali..
Ca o incheiere as vrea sa spun ca am descuiat usa cu cheia magica sa primesc vizita Dnului Optimism,o vizita etern valabila ce-i drept..:)) Si pot sa spun ca nu regret.Ma simt foarte bine.Tine minte:esti ceea ce gandesti ! Atragi ceea ce gandesti! Puterea e in mainile tale ! Foloseste-o in scop constructiv! Zambeste ! >:d<

When I look at you..

Ma trezesc in fiecare dimineata la ora 6:00 (aproape in fiecare dimineata) si ma uit in oglinda.. Raman pentru 2 secunde acaparata de suferinta atat de bine interiorizata din ochii mei.Ma intreb cum va fi ziua respectiva si incerc sa anticipez.Daca voi lua vreo nota proasta? sau daca ma voi certa cu cineva? ei si ce? oricum e la fel pentru mine.Pot sa zic ca nu mi s-a mai intamplat de mult timp un lucru bun..de care sa ma bucur intradevar pentru ca,usor,usor mi-am pierdut toti prietenii iar pentru mine asta inseamna foarte mult.Uneori tind sa traiesc numai pentru ei.Sau sunt fericita pentru ca si ei sunt.Dar nu si cu persoana mea.Cand ma privesc partea cealalta imi aduce tot felul de predici cum ca as fii prea copilaroasa,devin paranoica si ma cert cu mine insumi.Astfel de predici vin din partea celorlalti,a ,,prietenilor"..ca sunt o naiva,o fraiera si ca nu voi putea sa ,,supravietuiesc" in viata asta.Oare chiar atat de greu e sa supravietuiesti,sa socializezi si sa ...traiesti..pana la urma ?!..
Recunosc ca mi-am luat de prea multe ori teapa la prieteni..faptul ca ei nu sunt intradevar prieteni ma facut sa fiu tare..poate prea tare.Acum sunt atat de tare incat abia daca mai pot plange.Plansul era..acum ceva timp o manifestare de-a mea de a ma calma atunci cand simt ca imi este greu si nu e nimeni langa mine.Nici acum nu e MARE LUME..:) poate maxim 3-4 persoane..si nu ma refer numai la anturaj sau colegi..si la familie.I-am uitat pe cei mai importanti care,cred eu,imi vor fii alaturi neconditionat si pe ei trebuie eu defapt sa ma bazez.Restul,cei din afara,sunt egal cu zero in momentul cand te lasa.Am devenit ceva ce nu as fi vrut.Privindu-ma..imi spun:,,Tu nu vrei sa fii asa.Tu nu esti si nici nu erai asa." Simt cum ceva de neoprit imi sufoca personalitatea,imi doboara caracterul si elanul de a ma mai bucura de viata.Nu aberez si nu vreau sa aberez.Nu ma plang si nu cer mila.Sa se inteleaga! (unii chiar cred asta dar nu e asa) Eu spun cum ma simt pentru ca nu as mai fii putut tine in mine prea mult.Cum spuneam pana acum plangeam..dar trec la o noua etapa si ma abtin.Am invatat sa ma abtin si incerc sa-mi ascund slabiciunile desi nu cred ca este bine.Fiecare om are slabiciunile lui: cum am eu plansul,altul are bani,altul sexul si asa mai departe.Cred ca fiecare dintre noi trebuie sa gaseasca forta necesara de a recunoaste ca suntem intr-un anumit fel si ca vrem sa ne schimbam sau ca nu ne place starea in care suntem.Este un mare curaj ,,moralicesc" faptul de a recunoaste ce ai !
Sunt momente cand ma intreb CE,CINE  sunt sau ce VREAU  sa fiu.. M-as uita pe strada,as analiza fiecare persoana la fiecare contact vizual si as spune:,,Uite!Asa vreau sa fiu!" Simplu,nu? Ei..nu-i asa simplu.Trebuie sa fii original,sa ai ideile tale si sa-ti sustii ideile.Asta ar trebui sa fac eu,da..corect.. pentru ca nu am acea impulsivitate..nu ma consider deasupra tuturor..numai ca uneori ma impiedic si cad in prapastii destul de mari.Atunci am cea mai mare nevoie de ajutor.
Poate ma repet,nu-mi pot da seama acum dar tin sa subliniez ca sunt intr-o stare destul de grava,rea emotional.Prefer sa nu vorbesc cu nimeni caci as fii in stare sa ma cert pentru orice stupizenie.Simt ca e din ce in ce mai greu pe masura ce cresc.Vad lumea altfel.Lucrurile se complica si nu-mi place.Ca-n orice moment de disperare as fugi. Dar parca de data asta nu,n-as vrea sa fac asta.As vrea sa raman,sa infrunt fiecare ,,injuratura" a vietii,orice branci sau dezechilibru care m-ar debusola.Vreau sa maresc viteza in lupta cu viata si sa-mi depasesc limitele,sa devin din ce in ce mai buna (nu cea mai buna pentru ca e imposibil).
Cer motivatie ! MOTIVATIE! motivatia de a trai ! de a ma bucura! de a zambi ! Dublura din fata mea imi spune ,,de ce te-ai tuns fraiero? iti statea mai bine inainte si parca aratai mai bine.Acum ce faci? A tabarat intunericul si sobrietatea in tine?" ..dupa un moment..devin imuna.Nu respir.Nu aud.Nu vad.Dorm pur si simplu fara sa-mi pese de nimic pentru cateva secunde stand in picioare.Imi frec mainile de parca as astepta un rezultat de la un examen anume.Pierd pulsul in momentul de maxima tacere de parca as tine un moment de reculegere pentru cineva sau ceva.De parca l-as tine pentru mine :| Deschid ochii si ..vad..tot dublura mea stresanta.Incerc s-o ignor si incep sa ma machiez (de parca asta ar schimba cu ceva,tot rau arat; daca m-as izola in cateva cearceafuri ar fi bine) si privesc masca care am creat-o. Plec.(parca as pleca definitiv de acasa) pe drum e totul rutina si iar rutina dar imi place aceasta rutina constanteana.Ma uit la ceas.Mai e putin pana intervine plictiseala atat de muta si tacerea atat de sobra.Ajung si ma asez intr-un loc din care nu ma mai misc pentru o vreme.Stau si plang neintrerupt ca si cum totul se va rezolva.Cimentul e prea dur ca sa ma miste din loc.Amutesc.Gatul mi-e uscat iar ochii inecati.Imi apar in minte ai mei,fratimiu si inca cativa ..iar la urma..eu.
Imaginea persoanei mele ramane pentru cateva momente proiectata in neuronii grei atarnand.Si cantecul se deruleaza in mintea mea..,,When I look at you.." I can say that I see nothing.I`m nothing so..who knows? maybe I am something..
When I look at you..
When I look at you..
When I look at you..
When I look at you..:)

Gata !

Astazi am decis sa uit de tot.Am petrecut un weekend ,,suberp" (cum zice Cori) alaturi de cei dragi.M-am simtit super si m-a facut sa uit de tot ceea ce ma framanta in timpul saptamanii.Dealtfel vor urma alte framantari ciudate in saptamana ce urmeaza.Trebuie sa fac si un proiect care va aparea intr-o carte..asa mi-a spus profa`..acum nu stiu daca intradevar asa e.Dar,cred eu, nu degeaba m-a ales sa fac acest proiect despre Eminescu (poetul meu favorit).
Iata-ma insa..intr-o seara de duminica tarzie in care nu stiu ce e aia scoala pentru ca n-am deschis niciun caiet sa-mi verific macar temele care le am de facut.Sunt sigura ca daca n-as deschide acum (10:40) vreun caiet maine dimineatsa ma va izbi un val de lacune super adanci.Totusi as incerca sa ma uit daca as vrea.Poate mai incolo..
M-am distrat super bine zilele astea si vreau sa ma distrez in continuare.Ma gandeam sa ..devin mai rationala..bine am momentele mele cand as fi o mare MARE copila dar cred ca asta face parte din viata si sincer asta e firea mea,mai inocenta.Pana la urma nu-mi mai pasa ca in fata parintilor sau a UNORA dintre prieteni sunt doar o copila care nu stie ce vrea de la viata si care se increde in prea multa lume.Un prieten imi spunea ca pana nu incerc pe pielea mea,nu voi stii niciodata. ,,Asa ca nu-ti voi da niciun sfat pentru ca oricum nu-l vei asculta.Asta nu inseamna ca nu mi-ar pasa de tine.Te las pe tine sa inveti pentru ca numai tu singur poti invata VIATA asa cum e ea.Eu am trecut prin multe si stiu.Dar n-are rost sa-ti spun ce te asteapta."
Unde ar mai fi farmecul? Asa e.N-ar mai fi nimic.Insa..tind sa cred ca pot fi rationala.Pot deveni mai rationala.Imi place sa rad,sa tip pe strada cu cei mai buni prieteni ai mei,sa impart muzica cu toti,sa ma cert si apoi sa ma impac(bine..asta nu f des :)) ca e prea mult dupaia ), sa..nu stiu..sa fac cele mai tari chestii care m-ar face sa ma simt bine.
Multi au impresia ca ma inteleg sau pretind ca ma inteleg cand defapt nu ma inteleg.Cum spunea o prietena:,,Daca majoritatea nu te inteleg nu inseamna ca esti considerat un geniu sau o persoana wow..super diferita de restu`.Pur si simplu nu te inteleg.:) " Poate nu am intalnit persoanele potrivite care sa ma inteleaga.Sunt sigura ca multi m-ar intelege daca i-as gasi.
Azi m-am gandit la multe,multe chestii si mai ales la saptamana ce urmeaza.Cand m-am trezit mi s-a parut atat de dimineatsa..era doar 9:34 dar am adormit la loc. Se facuse ceasul 11:00 si..totusi..trebuia sa ma trezesc :)) asa se intampla cand ma culc tarziu gen 1:30-2:00 (nopti pierdute aiurea!) nu se compara cu cele din vara.Macar ma distram.Aveam si cu cine. (he knows) Dar aici trag de ceva care nu mai tine.Sau nu mai vrea sa tina.Din pacate au aceleasi initiale.Asta e.Si faptul ca adorm de multe ori cu gandul la acele nopti de vara super tari care,pana la urma,nu sunt cine stie ce pentru unii imi da un motiv sa zambesc.Si nu numai cu acea persoana.Si cu grupul meu.Am fost la multe concerte,pe plaja,lumini,artifciii,poze :x prea tare.Imi amintesc cu mult drag de vara trecuta.Cred ca a fost printre cele mai bune perioade ale mele.
Si iar zboara timpul.Sincer nu vreau sa ma sinchisesc sa reiau lectura articolului pentru ca vreau sa fie ceva..spontan.Desi nu sunt genu` deloc ! :)) Mie imi place totul planificat dinainte.Ehee` :)) Don`t hate me!Please! :)) :-s Asta imi e firea. :d Am vazut un film super smecher:,,Mahmureala" pe scurt,o mare harababura dar care se termina cu bine.Si tipii sunt grozavi de buni :)) Bine..defapt doar 2 dintre ei :))
Hm..aseara?..nu aseara.Vineri seara bausem o cana jumate de vin fiert.Il adoooor! N-am mai baut asa ..de mult sa zic.Oricum nu sunt genu chiar daca unul dintre prietenii mei cei mai buni face glume pe chestia asta. E bun.Nu zic nu.Dar consum la ocazii.Bineinteles ca vineri seara nu era o MARE ocazie dar facusera ai mei si ..stii si tu..iarna,frig..alea alea..un film bun si..na :))
Oricum vreau sa pun punct la tot.Vreau sa fiu din ce in ce mai indiferenta cu persoanele care nu merita absolut deloc.Numai din cauza faptului ca eu am orice sentiment pentru orice lucru,toata chestia asta face sa para atat de dificila treaba asta cu VIATA.Orice lucru din viata mea are o seminificatie si acord importanta multor lucruri.Imi pasa foarte mult de parerea celor din jur si uneori,recunosc ca ma modelez conform ,,cerintelor" lor  pentru a le fii pe plac.Si aici nu ma refer doar la baieti.De exemplu intr-un grup as putea sa zic ca ala e asa,aia e cumva,celalalt e nu stiu cum dar eu raman mereu la urma pentru ca simt ca nu ma cunosc.Ii privesc pe cei din jur,incerc sa anticipez ce le-ar placea sa fac sau sa zic si pun in practica.Adica uneori simt asa ca-mi pierd originalitatea sau personalitatea in termen psihologic.As vrea sa fiu intr-un anumit fel dar multe persoane ,,nu-mi dau voie" sa fiu cum vreau eu pentru ca sunt mai impulsive,isi exprima cu usurinta punctul de vedere,nu le pasa prea mult de parerea celor din jur,n-au complexe ca mine.Da.Sunt dati cand imi fac mai multe probleme decat e cazul.Ma framant prea mult si n-ar trebui.
In fine.Ne auzim data viitoare.Mersi ca ai citit :*

Oare de ce?

Ma trezesc pe trecerea de pietoni dinspre posta spre brotacei.Ma intreb ce caut defapt.De ce merg?Unde?Cum pot sa merg?Azi ma incearca un sentiment destul de intens.Trebuie sa ma decid daca sa ma inscriu/nu la examenul Cambridge.Ma intreb ,,E bun pentru mine?Ma voi simti mai bine,mai sigura pe mine dupa..?"Vantul bate prea puternic de parca m-ar impiedica :)) nu.De data asta n-am sa-l las.De prea multe ori m-a izbit cand ma gandeam la T.

Acum e altceva.E viata mea in joc.E viitorul meu.Privesc cerul dar nu-mi spune nimic.Inaintez.Compania Andreei (colega de clasa) imi face bine.Ma incurajeaza (pot sa zic).Ajung.Insa pe drum ne mai intalnim cu 2 colegi.,,Ce bine!Nu sunt singura!" si..intram.Intreb elevii de servici pe cine trebuie sa caut pentru inscriere si imi arata galant la stanga unde intalnesc un afis mare:,,Pentru inscrieri FCE,CAE.Program..(bla bla)" Privirea calda a doamnei directoare ma face sa fiu mai hotarata.Si zambeste:,,Ai venit sa te inscrii?Poftim un pix."Arma am primit-o.Trebuia doar sa izbavesc cu ea,sa-mi completez fisa atarnata parca,plictisita pe un birou

destul de modern.O iau si ma asez.Mana imi tremura.M-am oprit si m-am gandit:,,Ce frumos va fi la vara!" Mi-am privit interiorul mai intens ca niciodata si mi-am spus:,,Totul va fi bine!" aceasta replica nu merge deloc la mine dar am zis sa incerc.Si a mers.Am completat FCE.Cand am iesit pe usa simteam ca plutesc.Am avut curaj sa merg mai departe cu toate ca vantul batea prea puternic.Sunt certata cu mama de 3 zile insa nu fac nimic.Asta nu ma impiedica sa iau o decizie pentru mine.Am sunat-o demonstrand in acest mod verdictul meu de pace.Insa am primit aceeasi indiferenta,aceeasi voce de o cruditate rara,aceeasi durere ce pocnea in suflet la fiecare:,,Pa.Am plecat." Am inchis apelul si mi-am continuat drumul.Mi-am pus castile dar iar imi lacrimeaza ochii:,,La naiba !" Merg,merg,merg..ma gandesc numai la examen.Ajung in statie,astept 102`ul inghetand.Urc,capsez biletu` si vad un tip cu un chip familiar.Am incercat sa-mi dau seama cine e dar intr-un tarziu am realizat ca il confund desi m-as fi bucurat sa-l vad. :) Si el cred ca ar fi vrut.Defapt el vroia dar eu tot refuzam.Nu stiu de ce.Nu ma simteam pregatita dupa ultima..faza.. s-o denumesc asa.Cobor,ma izbeste a mia oara un vant mult prea incapatanat si tipu` coboara odata cu mine dar o luam in directii opuse.Totusi chipul lui imi ramane in minte pentru ca ma face sa ma gandesc la cel pe care-l cunosc eu.Pasesc printre blocurile cam inghesuite dar cu teama sa nu ma latre Vasile :)) cate temeri mi-a provocat cainele asta :))

Muzica ma distinde.Sta cu mine si pe scari.Ajung in fata usii dar zambetul se retrage.Daca imi deschide mami?Ce fac? N-am  vorbit cu ea de 3 zile.Mie cam rusine.Imi vine sa plec,sa ma teleportez intr-un loc pustiu doar al meu,sa simt nisipul printre degete,sa ma incante valurile marii atat de aprige,si soarele atat de timid..pregatit sa se culce.Haide vara! Unde esti? :x Vreau sa vii sa ma scapi de infernul asta inghetat.Nu mai vreau aici..

Dupa cateva ore ma asez in pat si..ma gandesc la el.Stii..macar mi-a alungat teama de examen :)) Ce indrazneala! Nu are rost sa ma mai chinui.Imi spun:,,Renunta odata ! nu vezi?! chiar nu are rost.va exista altcineva,probabil mai bun ca el sau.." si iar raman pe ganduri..

Aseara m-am certat cu un prieten iar eu nu suport absolut deloc sa fiu certata cu cineva.Unii stiu foarte bine!Au avut parte de insistenta mea de impacare sau de indreptare a lucrurilor.Acum e totul bine dar pe zi m-am simtit cam ,,nasolica" (cum zice un prieten).Ma gandeam cu ce impresie va ramane si preferam sa nu ma amageasca asa cum fac toti dealtfel: si T. si O si G..mai ales G :) eu nu inteleg un lucru pe care l-am sesizat de multa vreme.De ce cei cu care am fost odata,dupa o lunga despartire si construire a unui zid masiv al indiferentei,surprinzator,isi amintesc de mine si se intorc.Ma cauta de parca acum m-au cunoscut sau parca as fi murit si ca prin minune am inviat. Comic rau,nu? Asta nu inteleg eu.Absolut toti s-au intors la un moment dat.De ce? :) Wow..cat de mica sunt. :))In fine.De ajuns pe ziua de azi.Mersi oricum ca ai citit. :* Acum suntem chit.