Era o zi calda de vara.Desi temperatura era ridicata,eram prea imbracata pentru dupa-amiaza aceea.Am zis ca trebuie sa ajung in parcul acela,in acea zi.Vorbisem de atata timp si aparitia lui era doar in vis.De fiecare data ma amageam si de multe ori nu stiam cum sa interpretez.El imi taia elanul prin vorbe dar mi-l improspata prin gesturi dragute si reactii neasteptat de placute.Glasul lui il ascultam zilnic fara a epuiza niciun moment care sa ma surprinda.Virtualitatea constatarilor lui cu privire la persoana mea si la destinul nostru avea sa fie dovedita astazi.
Cu toate ca s-a intamplat,azi am dovada.Il cred pe cuvant.Il cred ca imi vrea binele si nu-mi spune acum ce simte sau se controleaza sa simta ceva pentru a nu ma amagi si a ma proteja de el insusi.Eu sunt mai sensibila asa ca mi-am exprimat cu repeziciune sentimentele si am rostit cuvinte mari care raman valabile.As adopta tactica lui pentru ca o consider eficienta.
L-am vazut si magia nu a disparut.Mi-era teama ca nu va iesi bine dar atunci ramasesem fara cuvinte.Zambetul si imbratisarea lui au spus totul.Vocea lui a devenit mai calda in momentul in care a spus : ,,Dar ce primire ! ‘’ M-am aruncat in bratele lui simtind cateva momente efemeritatea vietii,iubirea absoluta si distrugerea distantei.
Parfumul lui mi-a suflat o amintire eterna cu acel moment,insotindu-ma la tot pasul.Eul meu s-a completat si nu doream elidarea.Iar acum..oriunde as sta,pe oriunde as merge e parfumul lui..
un moment frumos...
RăspundețiȘtergere