Insa a sosit timpul sa ma
destainui.Mie,in primul rand.Eu scriu pentru a-mi elibera sufletul de gandurile
necurate si de a incerca sa creez intr-un stil artistic o oglinda a trecerii
timpului si efectele acesteia.Date fiind ultimele evenimente din viata mea, am
decis ca este timpul sa imi schimb orizonturile.Conteaza atat de mult cum
privesti viata dar mai ales cum o
desfasori.In fata celorlalti viata se deruleaza precum un film la cinema.Toti
stau si privesc,rad,plang,se bucura, aduc compatimire dar nu contribuie cu
absolut nimic la ecranizarea acestuia.In schimb,cei aflati pe scena simt fiecare emotie, fiecare
replica uitata sau improvizata, sudorile si incarcatura psihica de la
repetitii.
As fi vrut sa fac parte din
public, sa fac parte din acea categorie de oameni care nu-si exteriorizeaza
problemele sau care par ca nu ar avea vreo problema.Dar ma aflu pe scena.Ce
fac?Sunt pregatita? Eu ma simt dar arat astfel? Nu tot ceea ce credem despre
noi insine este intotdeauna adevarat.Comportamentul nostru este departe de
gandurile pe care le avem.Faptele sunt forma finita a mecanismului de
gandire,ultima etapa numindu-se actiune.Iar actiunea determina traire.Si
trairea e constituita din sentimente.Odata puse in aplicare ideile, pierzi o
mare sansa de a recupera ceea ce ai pierdut.
Uneori cerem timpului
rabdare,sa ne astepte pentru a gasi la momentul potrivit ceea ce avem
nevoie,ceea ce cautam si de a lua deciziile potrivite pentru fiecare.Cerem sa
fie bland,frumos,de neuitat pentru a putea construi din cateva clipe minunate o
forta care sa ne ridice si sa privim altfel lucrurile.Alteori nu avem noi
rabdare cu timpul si ne dorim sa fuga ca gandul,sa nu se mai intoarca in veci
sau sa nu prelungeasca o intalnire,o stare,o situatie,etc.
Ei bine, mie nu mi-a mai
pasat deloc de timp.Am ratat momentele frumoase.Ele m-au inconjurat
pretutindeni dar n-am avut ochi si urechi pentru a le primi cum se cuvine.Am
pierdut notiunea timpului.N-am vrut sa accept timpul celorlalti crezand ca ma
voi descurca de una singura.Am refuzat orice fel de impartasire chiar daca
sufletul cerea asta.
Asadar primiti cu bucurie
fiecare clipa acordata,daruiti macar jumatate din timpul vostru
celorlalti,contribuiti la un echilibru temporal.Vor disparea regretele iar
oamenii vor muri impreuna in pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu