When I look at you..

Ma trezesc in fiecare dimineata la ora 6:00 (aproape in fiecare dimineata) si ma uit in oglinda.. Raman pentru 2 secunde acaparata de suferinta atat de bine interiorizata din ochii mei.Ma intreb cum va fi ziua respectiva si incerc sa anticipez.Daca voi lua vreo nota proasta? sau daca ma voi certa cu cineva? ei si ce? oricum e la fel pentru mine.Pot sa zic ca nu mi s-a mai intamplat de mult timp un lucru bun..de care sa ma bucur intradevar pentru ca,usor,usor mi-am pierdut toti prietenii iar pentru mine asta inseamna foarte mult.Uneori tind sa traiesc numai pentru ei.Sau sunt fericita pentru ca si ei sunt.Dar nu si cu persoana mea.Cand ma privesc partea cealalta imi aduce tot felul de predici cum ca as fii prea copilaroasa,devin paranoica si ma cert cu mine insumi.Astfel de predici vin din partea celorlalti,a ,,prietenilor"..ca sunt o naiva,o fraiera si ca nu voi putea sa ,,supravietuiesc" in viata asta.Oare chiar atat de greu e sa supravietuiesti,sa socializezi si sa ...traiesti..pana la urma ?!..
Recunosc ca mi-am luat de prea multe ori teapa la prieteni..faptul ca ei nu sunt intradevar prieteni ma facut sa fiu tare..poate prea tare.Acum sunt atat de tare incat abia daca mai pot plange.Plansul era..acum ceva timp o manifestare de-a mea de a ma calma atunci cand simt ca imi este greu si nu e nimeni langa mine.Nici acum nu e MARE LUME..:) poate maxim 3-4 persoane..si nu ma refer numai la anturaj sau colegi..si la familie.I-am uitat pe cei mai importanti care,cred eu,imi vor fii alaturi neconditionat si pe ei trebuie eu defapt sa ma bazez.Restul,cei din afara,sunt egal cu zero in momentul cand te lasa.Am devenit ceva ce nu as fi vrut.Privindu-ma..imi spun:,,Tu nu vrei sa fii asa.Tu nu esti si nici nu erai asa." Simt cum ceva de neoprit imi sufoca personalitatea,imi doboara caracterul si elanul de a ma mai bucura de viata.Nu aberez si nu vreau sa aberez.Nu ma plang si nu cer mila.Sa se inteleaga! (unii chiar cred asta dar nu e asa) Eu spun cum ma simt pentru ca nu as mai fii putut tine in mine prea mult.Cum spuneam pana acum plangeam..dar trec la o noua etapa si ma abtin.Am invatat sa ma abtin si incerc sa-mi ascund slabiciunile desi nu cred ca este bine.Fiecare om are slabiciunile lui: cum am eu plansul,altul are bani,altul sexul si asa mai departe.Cred ca fiecare dintre noi trebuie sa gaseasca forta necesara de a recunoaste ca suntem intr-un anumit fel si ca vrem sa ne schimbam sau ca nu ne place starea in care suntem.Este un mare curaj ,,moralicesc" faptul de a recunoaste ce ai !
Sunt momente cand ma intreb CE,CINE  sunt sau ce VREAU  sa fiu.. M-as uita pe strada,as analiza fiecare persoana la fiecare contact vizual si as spune:,,Uite!Asa vreau sa fiu!" Simplu,nu? Ei..nu-i asa simplu.Trebuie sa fii original,sa ai ideile tale si sa-ti sustii ideile.Asta ar trebui sa fac eu,da..corect.. pentru ca nu am acea impulsivitate..nu ma consider deasupra tuturor..numai ca uneori ma impiedic si cad in prapastii destul de mari.Atunci am cea mai mare nevoie de ajutor.
Poate ma repet,nu-mi pot da seama acum dar tin sa subliniez ca sunt intr-o stare destul de grava,rea emotional.Prefer sa nu vorbesc cu nimeni caci as fii in stare sa ma cert pentru orice stupizenie.Simt ca e din ce in ce mai greu pe masura ce cresc.Vad lumea altfel.Lucrurile se complica si nu-mi place.Ca-n orice moment de disperare as fugi. Dar parca de data asta nu,n-as vrea sa fac asta.As vrea sa raman,sa infrunt fiecare ,,injuratura" a vietii,orice branci sau dezechilibru care m-ar debusola.Vreau sa maresc viteza in lupta cu viata si sa-mi depasesc limitele,sa devin din ce in ce mai buna (nu cea mai buna pentru ca e imposibil).
Cer motivatie ! MOTIVATIE! motivatia de a trai ! de a ma bucura! de a zambi ! Dublura din fata mea imi spune ,,de ce te-ai tuns fraiero? iti statea mai bine inainte si parca aratai mai bine.Acum ce faci? A tabarat intunericul si sobrietatea in tine?" ..dupa un moment..devin imuna.Nu respir.Nu aud.Nu vad.Dorm pur si simplu fara sa-mi pese de nimic pentru cateva secunde stand in picioare.Imi frec mainile de parca as astepta un rezultat de la un examen anume.Pierd pulsul in momentul de maxima tacere de parca as tine un moment de reculegere pentru cineva sau ceva.De parca l-as tine pentru mine :| Deschid ochii si ..vad..tot dublura mea stresanta.Incerc s-o ignor si incep sa ma machiez (de parca asta ar schimba cu ceva,tot rau arat; daca m-as izola in cateva cearceafuri ar fi bine) si privesc masca care am creat-o. Plec.(parca as pleca definitiv de acasa) pe drum e totul rutina si iar rutina dar imi place aceasta rutina constanteana.Ma uit la ceas.Mai e putin pana intervine plictiseala atat de muta si tacerea atat de sobra.Ajung si ma asez intr-un loc din care nu ma mai misc pentru o vreme.Stau si plang neintrerupt ca si cum totul se va rezolva.Cimentul e prea dur ca sa ma miste din loc.Amutesc.Gatul mi-e uscat iar ochii inecati.Imi apar in minte ai mei,fratimiu si inca cativa ..iar la urma..eu.
Imaginea persoanei mele ramane pentru cateva momente proiectata in neuronii grei atarnand.Si cantecul se deruleaza in mintea mea..,,When I look at you.." I can say that I see nothing.I`m nothing so..who knows? maybe I am something..
When I look at you..
When I look at you..
When I look at you..
When I look at you..:)