joi, 22 decembrie 2011

Scrisoarea.

Se trezise dintr-un somn adanc cu gandul la el.Camera era luminata de felinarul de langa geam. Luase telefonul, se uita la ceas si se gandea ca e destul de tarziu sa-i scrie un mesaj. Desi el ii spunea ca este exagerat de politicoasa uneori si ca niciodata nu e tarziu pentru ca erau nopti cand stateau pana dimineata. Masura timpului nu exista intre ei, asa ca isi scriau fara ezitare oricand. Totusi, din politetea ei exagerata si dorinta de a nu-l trezi, aprinse veioza, se aseza la birou, isi luase o foaie si un stilou si incepu a scrie :

16 decembrie 2011
Draga T. …

E chiar atat de greu sa te uit ? E chiar atat de greu sa te privesc ca pe un prieten ? Oare.. chiar te iubesc ? Te-am iubit ? Te voi iubi ? Ce inseamna faptul ca ma gandesc la tine mereu ? Sunt atat de sigura ca daca am fi impreuna nu m-ai insela.Dar de ce esti tu acela in care cred ? De ce nu te banuiesc niciodata ca ai putea sa ma ranesti in vreun fel ? E atat de ciudat..tocmai tu, atat de departe..
Am incredere totala in tine si simt ca ma poti invata multe lucruri deosebite.Sunt momente atat de intense cand am nevoie sa te aud, sa te vad.. Desi in ziua respectiva vorbim, imi este dor de tine.Oriunde merg ma gandesc la tine, unde esti, ce faci, daca esti bine..
Si de ce nu ma pot multumi cu ce am acum ? De ce tot la tine revin ? E prea putin sau prea mult ceea ce am acum ? Ai intregi tu totul ? M-ai intregi si pe mine ? Uneori am impresia ca simti exact ce simt si eu..dar sunt foarte rare momentele..
E totul asa ciudat si nu-mi pot explica.Nu e prima data cand mi se intampla cu tine asta.Mi-a placut mult cand mi-ai spus ca iti doresti sa ma vezi fericita chiar daca tu nu ai fi.Ma lasi libera, ma lasi sa fiu fericita unde vreau si asta imi da dovada ca tu ma iubesti si nu esti egoist.
Imi pare rau ca ti-am gresit si am calcat stramb.Stiu ca daca iti voi spune acum ca te iubesc, nu m-ai crede.Daca te iubeam cu adevarat nu-ti greseam, nu te faceam sa suferi, te protejam si incercam sa nu ratez sansa..care nu mi-ai acordat-o.Am incercat singura s-o obtin.Mi-ai spus de la bun inceput sa nu imi fac sperante.Si de ce m-am luptat atat ? Pentru ca am gasit la tine ce voiam si te-am acceptat asa cum esti din prima, am avut rabdare si dorinta sa te cunosc din ce in ce mai mult.Nu te-am judecat si te-am primit asa repede.. Eram asa fericita sa cunosc un baiat ca tine.Eu am vrut asta.
Poate nu te merit.Poate esti prea pur..mai pur decat
m-as fi asteptat eu vreodata.. Ti-am mai zis..esti atat de bun..daca ai ajuns sa-mi permiti sa iubesc pe altcineva.
Desi nu ai niciun drept asupra alegerilor mele, tie ti-am acordat asta.Si nu stiu daca am facut bine.Nu stiu cum privesti tu acest lucru.As vrea sa fii fericit si regret ca nu sunt eu aceea care sa te faca sa te simti asa.
Toate acestea sunt in sufletul meu.
Cu drag,
prietena ta de departe..

Penita stiloului se departa de finetea si albeata foii pe care scrisese timp de jumatate de ceas.Se uita in agenda la numarul lui si se verifica daca il mai stia.Se apuca sa scrie un mesaj :

Mie tare dor de tine…

si se opri.
Isi amintea cand il vazuse prima oara.Avea nevoie de imbratisarea lui, de corpul lui slab si atat de firav dar in acelasi timp cuprinzator si plin de caldura.Isi aminti ca trebuie sa se trezeasca devreme si salvase mesajul in ,,drafts’’. Adormise la fel cum se trezi.

3 comentarii:

  1. Uau! Ai scris aproximativ ce simt si eu...
    Si mie mi-e dor de un "el":-< Mie mi-a dat sperante...si este atat de bun la suflet si...nu stiu...m-am atasat enorm de el. Nu il pot uita. Ceva nu ma lasa...

    RăspundețiȘtergere